Bronski Beat

Moshu' in pana de hartie...

Mie imi pare rau pentru ce a patit McGogoo cu Moshu', dar probabil ca l-a suparat el cu ceva. E necajit, desigur, pentru ca s-a caznit sa-i scrie si el mosului si uite ce raspuns a primit:

"dragu' mosului baiat, am primit scrisoarea ta si m-am sters la c.. cu ea..."

Of, of, of...


Bazi are gripa noua!

Din pacate Bazilide are intr-adevar gripa noua. A aflat de curand. Ce e mai grav este ca nu prea l-a durut nimic, deci semne ioc, decat niste vagi dureri mulsculare, ca trebuie sa se izoleze si ca trebuie sa poarte "botnita". Ceva imi spune ca va avea o activitate superproductiva pe blogul personal! :)

Insanatosire rapida!

?


Sunt zile in care, tragand linie "all in all" cum zice francezul si analizand punctual fiecare gest, ajungi la concluzia ca nimic nu e logic, nimic nu se leaga. E ca si cum ai creste cu drag un copil, pentru a-i da in cap, cat mai tare cand va creste. Sau ca si cum ai uda cu drgoste o floare pentru a o pune la soare si a o lasa fara apa la vara. Logica si motivatia sunt greu decelabile pe astfel de vremuri tulburi. Cu cat imi pun mai multe intrebari, cu atat ma incurc mai tare... Vasile, tu ce zici?

ps: Cercetatorii ne spun ca pisica vede in romburi. Probabil de aici inconstanta. Dar oamenii?!

Gluma la romani...

Era spre sfarsit de zi. Disperata voce a d-rei de la PR anunta sec si mecanic ca magazinul se va inchide. Adica "Carati-va odata, ca avem si noi case si altceva de facut!", cel putin asta este decodificarea mesajului pentru mine. Ici si colo, cate un cumparator singuratic, face ultimul pas inainte de a inchide arcul decizional, dupa care cosul devine mai greu sau... mai usor. In general pe la raioanele de bicepsi sau la cele de bauturi, grupuri de 3-4 tineri, imbracati fashion, trendinezi care prind curaj mai ales cand sunt in grup. La raionul de lenjerie, o doamna (inca bine, asa cum vedeam din unghiul meu) contempla o frumoasa camasa de noapte, in culori purple. Trecand prin zona, gupul de trendinezi cu freza sculata s-au simtit datori cu o gluma la adresa doamnei : "V-ar sta bine...fara!" Cu mainile in buzunare, mergand jmekereste pe centrul magazinului, au parasit campul vizual razand in hohote, incantati desigur de gluma.

Am imbatranit.

O afacere de succes!

Nu merg des la mall; adica nu sunt genul care s-o arda prin mall mai des de once in a week (king for a lifetime!), dar de ici, de colo poti prinde idei, solutii, strategii. Desigur ca va amintiti acele “oaze de relaxare” din marile mall-uri, acolo unde, printre palmieri mai mult sau mai putin artificiali, poti beneficia de o sedinta de masaj. Sincer, am incercat sa ma pun in locul cetateanului rubensian, bine crescut, al carui tricou un pic cam scurt (dar bine mulat) lasa sa se intrevada cate ceva din "gustoasele taine ale Craciunului", lafait in fotoliul magic (care contra unei sume relative modeste, oferea 10 minute de placeri). Dar cu parere de rau va spun ca n-am sa ma relaxez in veci intr-o gara sau intr-o piata, fie ea si-un mall. Nu pot si pace. Am incercat odata, am platit, m-am asezat si m-am ridicat ca arsa. Aveam senzatia ca toti ochii mall-ului se uita inspre mine intr-o evaluare apriori defavorabila. Apoi sentimentul acela ca “tara arde si baba se piaptana” (v-am spus doar ca sunt o patrioata, nu? :)). Si totusi, scotocind prin casa ca tot omul in prag de sarbatori, am dat peste obectul din imagine, loc in care stiu ca-si fac veacul pisici, caini, etc. Cum tot ne aflam in criza, m-am gandit la o afacere de succes!

Despre Craciun


"Craciunul este timpul cand Transcendentul se pierde in spatele unui orizont de carna.. mezeluri",

VALERIU BUTULESCU


"Craciunul este o perioada cand ai dor de acasa - chiar daca esti acasa",

CAROL NELSON

Hai la Istanbul...in (auto)gara noastra mica!




N-am facut niciodata vreo rezervare pe site-ul asta, nici nu vreau sa fac, n-am nicio combinatie nici la Istanbul, nici la Ankara, dar oamenii sunt multumiti si vad ca-mi multumesc si mie...

update: Si pentru ca poate nimic nu-i intamplator, aseara, prima agentie de travelling care mi-a iesit in cale, afisa si acesta oferta! (Rotiti-o voi ca io m-am emotionat...sau lasati-o asa , ca tot aia e)



ps: comentariile originale la piesa merita macar un ochi pana la capat. Hai ca se poate!

"Melodia lui Dorobantu imi aminteste de gara din Piatra Olt. Nelutu, iti mai amintesti de cite ori m-ai insotit in gara aia?!"

"Mie imi amineste de ATENTATUL DEI MADRID 11 DE Martie FOARTE TRAGIC..."etc...

Haide mai fetito, hai la Istanbul! :)

Internetul la sate: viteza, viteza, viteza!

Mi-aduc aminte ca m-am dat cu fundul de pamant, m-am agitat din toate celulele, tesuturile si sistemele mele ca sa am si io spre folosinta internetul mobil de RCS, oferit gratuity celor cu abonamentul de tipul celui pe care il am si eu. A fost circ, o noua galeata de minciuni de-nghitit de la compania monoplista, luni, poate chiar ani de asteptare. De fiecare data, pentru orice serviciu de la ei se-ntampla asa, aici la Bucuresti.

Aflandu-ma la tara, intr-o comuna micuta intre Gaesti si Titu, ca tot bucuresteanul ce merge la rude cu una, cu alta, in prag de sarbatori, nu m-am putut abtine cand vazandu-l pe unul din nepoti cu un ultraportabil intr-o mina (si cu nevasta-sa in alta, Doamne ce generatie vitezomana!) sa-l intreb: Ce-i Ioane cu stickul ala (infipt bine intr-unul din porturile USB)."Cum ce? Internet de la RCS…"Cum, de unde, in ce fel…si merge? "Vrei si tu, hai ca vorbeste Marina, si-arata spre prietena lui facandu-i cu ochiul, (hai ma ca e matusa-mea… :(... )cu baiatul din sat care se ocupa". Pustoica de nici 16 ani, isi scoate tacticoasa mobilul fitzos si ultraperformant, vorbeste cu “Vlad” si-n 3 minute aveam asigurata problema de Internet mobil de la RDS, chiar si-n satul vecin…Nu va mai trebui sa ma sui in pod ca sa trimit un mail. Si nici sa fug pe deal, in gradina, in miezul noptii, cu scaunul si ultraportabilul dupa mine...

Urari de bine companiei in cauza. Am imbatrinit.

De Craciun, fiecare-n felul sau: Jethro Tull

Colind cu transpiratii reci

Atmosfera incarcata ieri in magazinul de cumparaturi Kaufland. Plin ochi. Muzica senina, celesta si inaltatoare ca de sarbatori. Inchipuiti-va ca din nu stiu ce motiv, din senin, iti vine sa iesi afara, in...décor. E ceva normal pana la urma. Oriunde si pe oricine il poate apuca. Dar cum ar fi daca acele impulsiuni ar fi flagrante, iminente, “aici si acum”, ca sa nu zic “acum ori niciodata”? Pai in toate cazurile exista o singura solutie. Mergi la locul special dedicat, cu apa si racoare si rezolvi problema. Pare simplu la prima vedere. Nu este insa asa daca in ditamai magazinul de facut cumparaturi exista un singur…WC-u, mai clar, un singur sfant fotoliu. Si ce-ai zice daca ajuns la locul faptei, transpirat, tremurand, speriat, ametit (c-asa-i cand mananci porcarii!) ai gasi usa inchisa. O mina la inima pentru controlul ritmului sinusal, o alta la jugulara pentru manevra de incetinire a pulsului, cu inca o mina iti stergi sudoarea siroaie, iar cu ochii cauti iesirea din situatia limita. Jur imprejur, nimic. Nu-ti mai ramane decat o singura speranta: Hrusca si vocea sa inundand spatial imund al umanului cu note celeste: “Deschide usa crestine!”. Dar deschide odata!






ps: imi place Hrusca, imi plac colindele, dar toate la timpul si la locul lor.

Myvodafone with love...

Cate ceva despre iertare...
Buna ziua! Eu am 2 abonamente la dvs. (nu mint, asa e) unul la mine, altul la un nepot, la tara; stiti e tanar si el, sa vb. cu fetele... Am incercat sa intru pe MyVodafone sa vad ce face mica puslama, daca-si plateste facturile, ma-ntelegeti, dar mi-a cerut sa resetez parola (o masura de securitate bine gandita, dar cam redondanta in actualul context, nu le-am zis asta) dupa care mi-a trimis passul nou in mailu' meu si codul de activare in sms-u' de pe celularul nepotului. "Si ce fac in situatia asta?", intreb intrucat dupa cat imi stiu nepotul il duce bine mintea si sigur va intui ca vreau sa-l verific. "Il sunati pe nepot sa va dea codul". ZBANG!

E, na!? "Auzi mai Marine, ia dicteaza-mi tu codul ala care-ti va veni pe sms peste 10 minute, dar sa nu te uiti la el, ca matusa-ta vrea sa te verifice un pic..." Nu mi se pare corect, insist la colcentera...Poate nu vrea sa vorbeasca cu matusa-sa ("iar vorbareata aia..."), poate e cu fetele, poate e la job, poate nu-i in tara, dupa cum m-a amenintat ultima oara ca pleaca in Spania...poate. Anormal le-a aparut si lor dar numai dupa vreo 2 zile cand am primit un telefon de la pr-i si mi-au spus ca mi-a fost resetata parola. "Va rog sa ne scuzati, o mica neintelegere!"

Mie nu mi se pare mica, din moment ce prin MyVodafone poti cumpara inclusiv telefoane online, care in promotie au alte preturi, iti poti achita facturi restante, vezi puncte de fidelitate, iti controlezi contul remote, si tot asa... O micamare porcariora ce le-a scapat celor de la Vodafone.
Voua vi se pare normal? Sa-i iert? Da... Si dadicatzia! ;)



Intr-o zi...

Plimbare de seara

Si pentru a nu repeta acelasi scenariu nocturn, insomniac, am hotarat: afara, la aer, la ger, la ce-o fi. Am luat cainii Oborului cu mine pana hat, inspre Vatra. Gerul ardea te-ametea daca faceai imprudenta sa te descoperi. Cum pe trotuar nu se putea merge din cauza zapezii indelung stramutate de edili, cand in sosea, cand pe caldaram, si cum invingatoare a iesit soseaua si cainii ce se harjoneau in jur, am luat-o si eu pe sosea, dinspre Obor in jos (sau in sus?), cu 4 caini dupa mine. Se crease un soi de intelegere tacita intre noi. Cum cateii aveau antrenament, se opreau din cand in cand parca sa-mi spuna:”haaai!” Frigul ii pornise peste masura si cu cozile arc in sus (semn de bucurie si pofta de joaca, inc, ar zice Creanga) m-asteptau din cand in cand, parca intelegand ca noi, oamenii, suntem mai dificili. Din peisajul alb si inghetat s-a ivit ca o Fata Morgana, un non-stop. Decid rapid ca trebuie sa cumpar ceva de mancare. Ma strecor printre fetele suparate (de ger?) in magazinul cu specific oriental. Cateva duamne domnisoare (cine naiba mai poate sti pe gerul asta?) priveau absent si plictisit. “Ce naiba cauta si asta, la ora asta?” Un strop de curiozitate le-a ridicat spranceana cand am ajuns la casa, inspre cosul de cumparaturi. Erau acolo: un cozonac reusit, gustos aveam sa aflu mai tarziu, cu stafide, de post, o sticla de sweps de portocale, un set de doze de lapte de cafea si… o juma' de kil de salam, d-ala…d-ala rau de tot, dar nu cel mai rau (de care zicea Dinescu candva ca le-a cazut parul cateilor lui) pe care-am rugat-o pe una din duamne sa mi-l taie cu cutitul in bucati de marime medie. Aceeasi uimire am sesizat-o si la ea. In fine, mi-am zis ca poate arat ciudat de la ger, mi-a aparut un nas in plus sau…inca o pereche de ochi. Le-am lasat pe duamne in their sobriety si-am iesit in graba afara. M-am uitat in stanga, in dreapta, pe strada… M-au pacalit… Plecasera… Un alt drumet poate conduc pe drum acum, jucandu-se-n zapada. Din usa magazinului, o pereche de ochi curiosi pana la capat, infruntau gerul. Cinstit, eu n-as fi iesit afara pe gerul ala.

Dar cu salamul ce fac? Acesta-i intrebarea.

Ajunsa acasa l-am privit pe motanul Vasile cu alti ochi. Parca nu mai parea asa jmeker. Nici Faitless n-a mai avut asa succes, de torsul lui Vasile! De aceea l-am si facut asa de mic! ;)


Rhytm is Evil




Prin anii 90' era un hit care a pierdut mintile multora. La propriu. Un student in an terminal la fizica nucleara isi pierduse prietena, munca, viata, hrana. In schimb fredona "Rhytm is a dancer". Medicii erau optimisti, eu eram inspaimantata. In 2 saptamani l-au luat acasa. Scriau medicii in fisa de externare: "Cu stare ameliorata"?!

Discutie in Era Computerelor



Scurtissime... Scurtissime...

Ea il intreaba: "Nu crezi c-ar trebui sa ne luam din nou o pereche de papagali?"/ El, semiabsent, dintr-un laptop: "mda..."/Ea prinzand un pic de avant: "...dar sa avem grija, sa nu fie batrani ca aia care au murit...pai si cum sa stim ca sunt batrani?" /El, sferto-absent: baga si tu pe Google!"/" Ce sa bag?'papagali batrani'?


Mos Craciun intr-o mare confuzie...


Deunazi ma-ntalnesc online cu un coleg care era destul de ingandurat in legatura cu natura cadourilor si darurilor pe care el, in calitate de Mos Craciun, va trebui sa le puna sub brad, pentru copiii lucratorilor de la fabrica. Pai ce-i atat de greu: fructe, dulciuri, jucarii...O gama destul de variata. Numai ca da, are si el dreptate: uite-ma pe mine, mai pot sa ma duc io la nepoti cu bomboane, dulciuri si jucarii cand ii gasesc calarind internetul si magazinele online, in cautarea unui CPU mai bun (ca bani si viteza sau a unui alt gadget...ca sa nu mai zic de online-ul sentimental?! )

Asta e baiatule, dau sa-nchei, gandindu-ma ca intr-adevar, un pachet bax de prezervative le-ar fi mult mai util decat unul de bomboane...

Concediu 2009

Concediu 17-22 decembrie; restante administrative, medicale, emotionale...

Iiiuuuuuu!

Povestea unei dureri...

Fabrica la care lucrez este una cu mii de angajati. Dupa ce-mi terminai partial din treburile de serviciu, m-am indreptat rapid spre bombonerfarmacia aflata vis-a-vis, pentru de-ale gurii: de cap si de spate. In cele 5 minute in care am stat acolo, am numarat circa 8 clienti din care 3 eram colegi de fabrica. Unul de pe la "Inzestrare", altul de pe la "Financiar" si io. Cum legea semnificatiei (acordam atentie stimulilor care ne plac, au sens si conteaza pentru noi) e extrem de virulenta, urechea a perceput (inconstient) bomboanele pe care le-au luat si colegii. O analiza statistica ar conduce la cateva intrebari si un evantai de raspunsuri. Mi-as dori sa le pot prezelnta intr-un tabel in HTML (sau alt limbaj de programare, dar nu stiu decat MicrosoftAccess, care conform unor teorii de ultima ora, ale unor specialisti de mare clasa, n-ar fi un SGBD!?) In fine, sa revin. Imi plac statisticile, bancurile despre statistici, softurile de realizat statistici si...unii statisticieni. Asa ca am sa va povestesc si voua concluziile mini-analizei din spiteria cu nume de de fata (Nicol). Indiferent de prajitbulinele solicitate, domnii colegi au cerut si ceva de ...burta, sau de stomac, de digestie, mai elegant spus. Care ar fi concluziile in legatura cu relatia de cauzalitate cu pintecaraia?

1. Mancam mult.
2. Mancam ca prostii, adica prostii, chestii non-ECO, non-BIO, etc...adica rahaturi.
3. Nu mancam, nu cheltuim, suntem avari, cel mult o bucata de paine si-o clatita (primita pomana de la vreo colega pentru care mai exista Dumnezeu)
4. Suntem nervosi si d-aia ne doare burta.
5. Suntem prosti si d-aia ne doare (si) burta.

Recunosc, in cercetarea sociologica, paleta de raspunsuri in evantai nu lasa libertate persoanei intrevievate, asa cum ar face-o raspunsul liber. Prefer asa. Cine stie ce mi-ar mai auzi urechile? :)

Si dupa ce-au luat pastile...And Then They Start to Dance:

EDM - And Then They Start To Dance {Remix}

Pazea, vin specialistii! :)))



Au venit, au plecat, s-au culcat!
(This is the universal true!)

Onomastica bat-o vina!


Handmade pentru crestini la restaurantul libanez

Relaxare si lume putina pe aleile mall-ului Baneasa. Existau alternative, nu zic. Patinuarul, cinema-ul outdoor daca nu era un frig de-ti taia fata. Asa ca am preferat indoor-ul. Magazinele "de firma" erau absolut goale. Cateva ocheade aruncate ici-colo pe vreo eticheta, unde sume care incep cu 9, cu inca 2 cifre in RON, stau agatate pe maieutze si bluzite hand made. Si apopo de hande-made-ul asta, vad ca e o adevarata paranoia in targurile traditionale de iarna unde, invaribil, te asteapta si niste "hand-made-uri". Ma intreb, Mosul e si el hand-mader?! Ia zi-mi mai Mosule cum e?

Dintr-un colt se aude un refren de sezon: "Deschide usa crestine, ca venim si noi la tine, la multi ani cu bine!" Trilurile vin chiar de langa restaurantul cu specific libanez, pe care l-am ales intr-un final pentr-o cupa de orez si una de legume, dealtfel cu o foarte gustoasa bucatarie. In rest, o seara obisnuita...

311 cu ciuma, serpi si niste palpitatii divine

Antisociala cum sunt (mai degraba sociofoba, dar ma tratez ;)), evit pe cat posibil mijloacele de transport in comun. Nerespectarea acelor 1.5 m minim distanta personala (conform Legii lui Hall) si patrunderea in zona intima, sub 0.5 m, imi provoaca, conform aceleiasi legi, acele fenomene distonice (neurovegetative, deci greu de controlat) de la palpitatii, pana la senzatia de sufocare, nod in git and so on... De regula ma postez undeva in fata, cu fata la sofeor, sa termin cursa cu cat mai putine interventii din partea colegilor de trafic. Dar azi n-a fost sa fie asa. Parca m-a asteptat. M-a luat de pe ultima scara. "Merge la Facultatea de Medicina?", a fost prima intrebare. Am facut imprudenta sa rostesc, desi as fi putut sa tac, sa creada ca sunt muta sau retardata sau din alte zari venita. Dar am zis DA si asta a fost finalul unei calatorii pe care as fi dorit-o scurta si...tacuta. "Mergeti chiar la Fac. de Medicina?", a urmat a doua intrebare. Era inceputul subtil si insinuant a ceea ce urma sa fie o calatorie cu peripetii. "Nu", zic si fac imprudenta (curiozitatea bat-o vina!) sa-ntreb "De ce-as fi mers la Medicina?" "Asa am crezut si as fi vrut sa va pun o intrebare legata de domeniul medical...", a venit raspunsul, ca un piston impins de-o presiune indelung retinuta... "Nu, nu, cobor la prima", desi coboram la a treia...in fine. Trec exact 5 secunde si se declanseaza mitraliera: "Stiti care este de fapt semnificatia sarpelui din insemnele medicale?" " Opaaa...", imi zic, interesanta intrebare. Ii flutur un nume divin, fiu de zeu, Esculap, ii mai zic de un pom, la fel de vindecator pe care sarpele vindecator se-ncolacea si cam atat... "Ei, aici voiam sa ajung", vine de partea cealalta raspunsul. "Ati citit Biblia?""Nu din scoarta-n scoarta, recunosc, e timpul sa ma fac de rusine, adaug in gand". "Povestea este foarte veche si se regaseste in Biblie. Dupa ce au iesit din Egipt, evreii razvratiti impotriva lui Moise, au fost pedepsiti de acesta raspandind asupra lor serpi veninosi, care-i muscau . Pacatosii au venit la Moise sa-i apere. Profetul a primit atunci porunca de la Dumnezeu sa faca un sarpe de arama si sa-l atarne de un stalp si oricine va mai fi muscat si se va uita inspre sarpele de arama, va scapa. Era vremea ciumei..."

Acela este troleul care merge la facultatea de medicina, ii arat prin luneta...
Am asteptat cu nerabdare un moment de liniste pentru a-mi lamuri aceasta prea-frumoasa poveste...

La Emag nu mai e bani nici de sapun...


Harmalaie mare la magazinul de facut cumparaturi Emag. Cumparaturi speciale: o memorie, un portabil, o casca blue sau macar un HDD portabil pentru nepotii de la tara, c-au crescut si ei... In fine. De ce ma aflam io acolo? Sa-mi iau un calculator miiic, miic, mic cu wireless, cu un hdd rezonabil, o memorie mai de la 1000 DDRAM in sus, chiar si cu un SO aruncat pe el, nu ma supara nici chiar Vista (vezi opinii si statistici la un blogher). Adica ce vreau eu? Daca nu sunt acasa unde folosesc serviciilii RDS (alta nefericire), sa le folosesc pe-ale altora, la un hotspot, cu un internet mobil, chiar si cu o solutie de Zapp (off!), cand vreau sa ma conectez la Internet din diverse motive. La baietii astia de la magazin am gasit ce doream, un Acer la 10, 1 inches, cu un HDD de 160, licenta Windows XP, antivirus si suita Office trial (da-o naiba, ca nu de asta am nevoie!). Mai are ceva pe el, niste jocuri cu gaini, pui si ceva cu "Prima casa" dar nu cred ca are legatura cu programul in plina derulare acum in Romania. O sa-mi fac timp sa-l sterg si sa-l partitionez, ca deja e cam tarzior, lucrez pe o singura partitie si...in fine. Partea proasta buna e ca e rosu, lucru peste care as putea trece in calitate de reprezentanta a sexului slab, e foarte usor, zbarnie la incarcarea SO, alearga frumusel pe net si...i-am facaut o extensie de garantie de 3 ani, in conditiile in care el a costat 1000 RON, extensia 140, zic eu ca e rezonabil. Deci din partea lui Acerica cel rosu, nimic de zis, insa din partea staff-ului Emag...Prima minciuna mi-au tras-o cand m-au facut sa stau acasa ca-mi aduc ei extensia de garantie, asta fiind achizitionata pe factura separata. Noroc cu concediu asta fara salariu de care beneficiez these deiz...Si stai si suna, si stai si suna... La un moment dat m-am gandit sa-i las instructiuni lui Vasile sa vorbeasca cu baietii ; ) asta pana la momentul final al astepatarii cand...am adormit. Pe la ora 6 seara harmalaie mare pe mobil si la interfon. Uitasem si mai si dormeam. Alo? De la emag, aveti un cotlet, colet...Imi cade fisa, fug la interfon, platesc unui nene care in mod sigur ca era plecat de-acasa dinainte de alegeri, timp in care n-a mai avut timp sa faca un dus, sa foloseasca un sapun ceva...In fine, probabil ca asta m-a trezit din buimaceala somnului. Ma intreb de ce de fiecare data cand a trebuit sa relationez cu acesti baieti, ceva s-a intamplat? Poate sunt eu de vina, poate mi se pare mie...

Dialog-uri...


"D-ra colonel, n-aveti un pat in plus sa ne dati si noua?/ Ba da, am vreo 2! mai mare, mai mic?/ Aoleu, sa va dea Dumnezeu sanatate, ca mare noroc am avut..."

PS: Dialogul se purta cu doua seri inainte, in poarta, intre mine si vecinii mei romi! :)

No comm.

Mind in a box - Stalkers

Bomboane de la Zapp. Urmeaza E-mag

Cum va spuneam intr-un post anterior, o terminai cu Cosmoteu', ca-mi pierdui tilifonu'. Asta e acum. Am trecut pe Zapp. Si surprizele nu contenesc sa apara din Cutia Pandorei. Dupa ce m-am lamurit ca NU poate sa iasa pe net, ca NU poate roaming si ca nu poate transfer de date intre echipamente sub nicio forma (cablu, bluetooth, iR), mai aflai o chestie simandicoasa la nesimtitul asta mic. Nu vrea sub nicio forma sa cante alarma de destepatare la 6.30 a.m., ci doar la 6.50 a.m. Azi dimineata am organizat o pinda. La 6.20 deja eram treaza (noroc cu desteptatorul miorlaitor Vasile) si asteptam... Se face 6.31, nimic. Ochiul pe el, pe Zappaila asta care face glume cu mine. 6.40, 45 si...la 7 fara zece da in sfarsit scularea. C-asa vor muschii lui. Este a treia zi cand face asta. Exista vreo explicatie cat de cat logica? Fie ea si prin matematica aia pura, nenorocita pe care-o faci (doar) in primii 5 ani de Calculatoare la stat, in serii Fourier cu convolutie-n frecventa sau fara?

Din spate matusa...?!

Dintre stereotipiile din categoria "mistiocaraie" exista si aceea cu care multe dintre reprezentantele sexului slab sunt, cu sau fara voia lor gratulate la un moment dat in viata. Desigur ca va e cunoscuta vorba "Din spate papusa, din fata matusa!" Acum ce sa-i faci? Vine o varsta... Personal, n-as zice nimic. De fapt ce-as putea sa zic? In fine, altceva vreau eu sa stiu; eu nu inteleg versiunea : "Din fata papusa, din spate matusa...?!?!" E mult mai tare...

Oricum, mersi.
(Probabil ca se satura si omu' de atatea vaicareli. Si-am mai facut o tampenie. Mi-am uitat cheile de la tot ce-nseamna porti, garduri, usi. etc. la tara. Asa ca am sarit din nou, poarta. Un poc surd la impactul cu solul, nebagat ieri seara in seama, m-a aranjat)
Neata!

...era sa uit, dedicatia: "A Pain That I'm Used To" - Depeche Mode"


Si ei sunt ai nostri...

Cercul meu se restrange…

In ultimile 24 de h (parca ar suna a buletin de presa, nu? :)) am avut peste 3 vesti de bine. Nu pot sa nu rezonez la bucuria vestii ca unul sau altul din prietenii sau colegii mei au copii. Iata de ex. ce-am aflat acum vreo 20 minute, sunand la un vechi amic, sa-l intreb ceva in legatura cu un accept de plata la un service Toyottta!

"Ce faci Paule? Ce sa fac? Ne-am inmultit! Da? Am o fetita! Bravo mai, sa va traiasca si sa fiti fericiti!"

Dincolo de entuziasmul meu spontan, simt ca cercul se-nchide si…ca sa nu trezesc iar suspiciuni lui Bazilide, o sa inchei aici. Am si eu copiii mei. E-adevarat ca au 4 picioare si-n loc de mama zic sau maw sau ham…dar asta e. Sunt mutanti, dar sunt ai nostri! :)

Coltul (IT)terapiei - Noapte buna, insomnie!

Desi se spune ca e bine sa te obisnuiesti si sa accepti si ceea ce nu-ti face tocmai placere, in cazul de fata, faptul ca (desigur) sunt si insomniaca, pe langa toate celelalte chestii bune din viata mea, in virtutea carui fapt ar trebui sa denumesc postul, "Te salut, insomnie!", sau "Insomnie, mon amour" etc., n-am sa o fac, in speranta ca nu chiar toate trebuie sa mi se-ntample numai mie. Am sa fac deci o recomandare pozitiva cartii si programului pentru a scapa de insomnie al lui Gregg D. Jacobs, prezentat in volumul "Noapte buna, insomnie! Un program fara medicamente dezvoltat la Facultatea de Medicina Harvard", bazat pe ultimele descoperiri in psihologie si medicina si in care Gregg D. Jacobs va explica "cum puteti face fata insomniei si ce sa faceti pentru a o contracara. Cartea, scrisa intr-o maniera prietenoasa si practica, va ghideaza pentru a urma un program de sase saptamani pentru a ajunge, in final, sa invingeti insomnia". Hai sa vedem! :)

Gregg D. Jacobs este profesor de psihiatrie la Harvard Medical School si specialist in tulburarile somnului.

ps: Am uitat sa va spun. Gregg insusi e un mare insomniac! A scris cartea probabil ca sa nu aiba sentimentul ca in noptile de nesomn si-a pierdut timpul aiurea. Probabil in momentele alea a descoperit si pozitia de pe coperta.


Noutati

Numarul pe noiembrie al revistei "Politia Capitalei" e gata! Noutati, info, sfaturi, preventie, cazuistica, download, etc. aici




Perle de economist incepator

N-am studiat legile economiei, n-am fost printre fetele de la ASE, dar cunoscatorii, chiar si cei incepatori, invata ca lipsa banilor (monedei) este cea mai mare ingradire adusa libertatii omului. Zau? E, na... Si io care credeam ca din libertatea de miscare, cateva puncte-mi sunt muscate de zilele mohorate de toamna inecacioasa mirosind a iarba uscata... Si ca sa nu par atat de instinctuala, am sa zic altceva: "Si eu, care credeam ca cea mai mare ingradire a libertatii o simti cand nu mai ai niciun stapan".





Deloc dulce povara, aceasta libertate...


Mobilizarea!



2 zile de imobilizare (aproape) la pat din cauza durerilor de coloana si a lui "humerus drept dureros"(asa scrie la recepta). daca continui, innebunesc; deci ma scol; trebuie sa ajung pe rand la: magazin, cumparat diverse care sunt mancate de caini, pisici si daca mai sunt bani si ceva pentru oameni: o salata si 2 legaturi de ceapa verde. apoi la tara la hranit un rand de copii, de dus un pat sau de lasat in padure, i-o fi util cuiva (sta pe holul blocului de 3 luni, e nesimtire deja!), apoi la rude, la taranii mei si... deci sa incerc dezmortirea. in cazurile astea numai cellweller in combinatie cu inca vreo doi (neuroticfish si razorblade sa fie) mai pot face ceva...
Mobilizarea!

Coltul (IT)terapiei - Transact (SQL?)- Aplicatii de viata

"În activitatea sa de medic psihiatru, Eric Berne a descoperit că fiecare om îşi scrie în copilărie, sub puternica influenţă a părinţilor, scenariul care îi va guverna cursul general al vieţii. Scenariul de viaţă stabileşte cu ce fel de persoană te vei căsători, câţi copii vei avea, ba chiar şi genul de pat în care vei muri şi cine va fi de faţă atunci. El hotărăşte dacă vei fi un învingător sau un învins, un monument de forţă sau un alcoolic condamnat. Unor oameni, scenariul le cere să eşueze în profesie, să trăiască în mod repetat dezamăgiri în dragoste sau să sufere invalidităţi cronice. Scenariul altora sfârşeşte prin suicid. Ce spui după bună ziua? arată cum se scriu scenariile de viaţă şi cum îl poţi descoperi pe al tău. Dacă ai un scenariu nefericit, îţi arată cum să scapi de el, astfel încât să începi în sfârşit să trăieşti o viaţă a libertăţii şi a împlinirii adevărate..."

Eric Berne psihiatru şi psihoterapeut, intemeiaza "analiza tranzacţionale". La inceputul carierei promoveaza ortodoxia psihanalitica, pentru ca dupa 1956 sa o abandoneze in favoarea analizei tranzactionale. "O analiză tranzacţională bine condusă asigură abandonarea scenariului infantil şi dezvoltarea unei vieţi afective adulte."

O carte foarte utila pentru cei ce-si vor alege ca specializare si lucrare de final "Scenariile de viata".

(ps. Am cochetat si eu o vreme cu tema asta, mi-a placut. Asta nu garanteaza ca stiind ca vei aduna caini si pisici de pe strada toata viata sau sa-ti vei da ultimul ban pe bautura si tigarile pe care nu le mai fumezi tu demult, impartind zambete pacifiste in stanga si-n dreapta pana vei luat drept nebun sau in cel bun caz idiot, vei putea sa te descurci singur cu schimbarea acestui destin, fara un psiholog bun, tu, pacientul fiind si psiholog specializat in teoria scenariilor de viata, cu o lucrare de scenarii finalizata pe care o pot oferi spre delectare celor curiosi). Greu de crezut, nu?! Ofer (free) lucrarea ca dovada! :)

Noaptea devoratorilor de telefoane

Spre seara un telefon de la "missed coalls-e" ne atrage atentia ca avem clone. Adica cineva cu numele tau te suna pe tine?! Nu pe tine, pe ala de langa tine... Adica oricum o chestie ciudata pentru simplu motiv ca ala care te suna si te suna...e langa tine si baga-n el o placinta cu sapte maini si sapte guri! Asa-i ca nu-i a buna? In fine, pana se-ncalzeste sangele, pana ajunge la cap mai trece o vreme, timp in care lasam placintele si incepem sa compilam...Telefonul! Am pierdut telefonul!! Unde? Cum unde? La Alicia la placinte, c-asa zice nenea asta care nu esti tu... Nu sunt eu? Da' de ce scrie ca sunt eu? M-ai sunat tu? Pai cum? Cand? A, da?! Du-te de ia-ti telefonul. Te-a sunat o placintica cu voce de placintzoi sa-ti spuna ca ti-a gasit telefonul... A!? Da!!?? Goooo!

Un blestem...
Noapte buna!

My endless Zapp...


Apropo de endless story...

Cum m-am invartit, cum nu m-am invartit, cert este ca gata, am pierdut batranul meu Ericsson 550 fata de care facusem o adevarata pasiune. Nu stiu unde e, l-am pierdut, mi-a cazut pe sub pat la tara, in tara, mi l-a luat dusmanul... nu stiu. Stiu doar ca nu mai e. Mai e doar aceasta chestie din poza, ca tilifon nu-i pot sa-i zic, achizitionat acum vreun an de la operatorul cu pricina, la 1 milion si ceva. Acum ce sa fac? Vrei nu vrei, bea Grigore aghiazma, zice-o vorba. Cum altul n-am si nici n-o sa am curand, da pe Google si vezi ce poate sa faca. NIMIC! Ma gandeam la niste drivere ceva, un cablu de date, un wireless...

Mai relevante sunt cele 2 (singurele) comentarii, intre cele 2 Aline, de pe un site care face referire si la obect. Alina inseamna blonda? Pana la urma are si fata dreptate. Ea vea sa-l decodeze. S-atat. Am un ban si vreu sa-l beu! :)))))

Mancarea tiganilor fara griji prin Pasajul Vilacrosse


Pasajul Vilacrosse de pe Calea Victoriei gemea candva de magazine si magazinase. Avea farmecul sau occidental, ca si acum cand magazinele au fost inlocuite cu restaurante si cafenele. Cum pasajul e vis-a vis de locul muncii si cum era vineri, stomacul meu oscila intre o salata la Spring si…o ciorba locala. Chiar cand s-o cotesc pe Doamnei, schimb ruta si intru in pasaj. Cam galagie si miros de chi-cha cu capucino (n-am sa-nteleg niciodata de ce trebuie sa bei tutiun cu aroma de capsuni, banana, capucino &smth, dar vad ca devine o stereotipie de marketing chestia asta cu “disponibil in mai multe arome”). Chi-cha autentica fumata in Egipt sau Tunisia, intodeauna in restaurantul de la subsolul cladirii, unde peretii sunt acoperiti de faianta albastra (pentru racoare) si unde chelenerul isi face muschii o juma’ de ora pentru a-ti aprinde carbunii, nu a mirosit niciodata decat a tutun, dar in fine. Iata-ne in restaurantul Ana Rustic, cu un meniu relativ bogat si colorat (vazand "unworried gypsies' dish" –“ mancarea tiganilor fara griji”, inconstient m-am gandit la vecinii mei de la tara, zambind :) …) cautand o ciorba. Plasand comanda unui chelener atipic pentru locul si timpul anilor la care ne aflam, care a venit de 3 ori sa-si ceara scuze pentru faptul ca produsele comandate nu mai erau disponibile la ora aceea tarzie, am inceput o evaluare sumara, dar critica a peretilor, meselor si…orchestrei live (cu tot cu gurista) ce se producea pentru niste bieti cetateni din regatul unit, care mai mult ca sigur in vacanta fiind, nu-si doreau decat sa-si consume vinul intr-un mod cat mai englezesc…Mi-au placut rotile de car care incadrau o frumoasa fantana din piatra, mesele de lemn, ferestrele pictate cu stergare si lingurile de lemn agatate de barnele fixate pe pereti. Nu mi-a placut ca am stat o ora sa astept o ciorba, orchestra care n-a inteles ca nu eram deloc intr-o dispozitie de inima albastra, sau de pahar cum se zice, deci a insistat sa-mi infiga arcusul in urechea stanga in modul acela specific, aplecat peste masa (m-am gandit ca mai lipsea tiganca cu flori care sa faca circul de rigoare cu “flori pentru domnita”, dar m-a ferit Dumnezeu). Noroc cu gestul de concediere, care desi discret, a functionat, incredibil…a tacut orchestra, dar imediat din boxe a-nceput Paul Van Dyk intr-un feat. cu Rea Garvey ce te-ndemna la visare. In asteptarea bucatelor m-am gandit ca desi relativ nou, localul asta cu chelnerii si orchestra asta, parea incremenit undeva din timp, din anii 80 sau poate mai demult…Trecand peste tot si toate, in ruptul capului nu am putut sa trec peste pieile de capra, oaie, vulpe, iepure sau alt animal rustic cu specific romanesc, pentru simplu motiv ca acolo, chiar pe peretele din fata mea era intinsa pe perete o blana de animal insinuant, vanat sau mort de batranete undeva prin stepele Asiei, adus de cineva de pe-acasa. M-am calmat cu greu sa nu-l intreb pe chelner ce animal e asta frate? Hiena or something?!


Enjoy ciorbitza de perisoare feat. paul!

O gotha-cioara...


Imi place cioara asta... as vrea s-o pot mari intr-un fel, un photoshop or smth...si i-as gasi s'-o coloana sonora! Sa stea acolo unde i-e locul! :)

Bonus, here (cu pisica!)

NIN cu SIN la dentist sau invers



Nu stiu daca baietii de la Nine Inch Nails si-au asumat schimbarea optiunilor elective sau nu, dar pentru mine faptul ca pe seara am ora la dentist, e exact ca-n clipul asta: bice, hamuri, fiare... Pe vremuri era si mai rau: genunchi in gura, alergat pe scari spre iesire, pumn in falca... si va imaginati...(incerc o incalzire)

Jurnalistul IT&C pe anul 2009

Si pentru ca mare mister s-a asternut peste numele castigatorului "Premiului Jurnalistul anului 2009 pe IT&C" acordat, ca in fiecare an de Revista COMUNIC@ŢII Mobile, m-am hotarat sa intreprind o mini ancheta pe cont propriu. Intrand in sufragerie sa ud florile, Vasile motanul mi-a atras atentia asupra faptului... O diploma si-o cupa. M-am uitat la el, el s-a uitat la mine, a mieunat si s-a dus sa-i traga chelfaneala de seara lui Petre, c-asa-i Vasile, neam de traista si violent. Deci obiectele nu erau ale lui, asta-i clar, desi cam asta ar fi vrut sa reclame. Apropiindu-ma putin de cele doua obiecte, incepui sa deslusesc si misterul. Jurnalistul IT&C pe anul 2009 este domnul Seceleanu Adrian, de la Ziarul Financiar, "pentru prezenta activa in peisajul mediatic romanesc in domeniul IT&C..."

Felicitari, domnu' Seceleanu! Asteptam berea, ma rog, sampania!

Bonus la chifla, aveti un soarece viu!

Experienta mea cu soriceii dateza de ceva timp. Si asta pentru ca raposatii mei bunici stateau la tara, intr-o casa obisnuita, cu pod si acareturi, unde toamna se strangeau roadele campului: porumb, griu si toate cele necesare intr-o gospodarie de oameni muncitori. Ceea ce ma mira este faptul ca in momentul de fata, desi nu mai e nici urma de vreo boaba de porumb sau grau prin podurile casei, soricei sunt. Ba mai mult, nu le mai ajunge podul, s-au mutat si-n casa. Daca printre fobiile multiple, nu contorizam si pe aceea de soarece (desi constat ca omul se-nvata cu toate in timp, daca ma uit mai cu atentie, sunt destul de dragalasi) poate ca nu eram asa de disperata. Dar mai e ceva, au o atractie deosebita la haine: blugi lasati la vedere, hanorace sau perne, parca-mi fac in-adins, efectiv, ma sfideaza. Cum cu pusca nu prea ma descurc, am luat ca tot omul raticide sau "prajiturele pentru soricei". Culmea, vanzatorul m-a intrebat cu ce aroma sa-mi dea, stiti...ca la prezervative. Nestiutoare, am ridicat intrigata din spranceana: "Cum adica?"/"Cu vanilie, cu fructe, cu ce doriti...?"/"Sa fie cu vanilie", zic, gandindu-ma ca daca mie-mi place ceaiul de vanilie le-o place naiba si lor, ca doar nu degeaba se fetisizeaza pe blugii mei.

In fine, inainte sa ies, vanzatorul mi-a mai zis: " Vedeti ca dupa ingerare, mor la cateva zile, dar numai in somn". Ridic a doua spranceana, zicand "Aha...", desi nu-ntelegeam daca omul din fata mea incerca sa ma convinga ca inainte sau dupa ce le dau sa pape trebuie sa le si cint ceva de leagan !? In fine, de teama de a nu parea total neinitiata, am luat produsele si i-am hranit pe baieti, urmarind la fiecare 4-5 zile cat au consumat din plicutele de prajiturele. Si-au consumat. Cand se-apropie sorocul celor 8 zile, am inceput sa patrund pe virfuri in casa (sa nu-i trezesc probabil, daca dorm copiii?) si desi abandonasem gandul c-am sa gasesc macar unul decedat, ghiciti unde se lafaia micul nesimtit: chiar pe fata de perna decorativa achizitionata direct de la Istanbul, din inima Marelui Bazar. Acum nu stiam de-i mort, ori doar doarme, asa de satisfacut parea. Pai cred si io, cand dormi pe perne de matase de la Istanbul aduse, cum sa nu fii satisfacut? Si ce-or fi facand cand nu sunt acasa...

"Asa a vrut Dumnezeu..."

“Beautiful mind” m-a urmarit o buna bucata de vreme. Era ca o autolinistire. “Vezi ca se poate si asa...”. Dar viata nu e film insa. Si in pofida celor care se lauda ca nu asteapta ca destinul implacabil sa se intample ca-n Miorita uitata de Vitoria lui Sadoveanu, traim, experimentam si probabil o vom face in continuare de pe paradigma “a ceea ce ne este dat”. Nu chiar prin exprimarea cu “ce ti-e dat in frunte ti-e pus” vulgara si sablonista, dar prin teoria ca traim si avem exact ce cerem prin comportamentul nostru sa ni se-ntample, da. Fuga de un destin implacabil. E ca balastul de 40% risc de accident vascular, inmultit cu 2 pe care il ai de la ambii parinti. Cat ai manca tu BIO si ti-ai tine tensiunea si nervii-n frau cu pastile si “gandire pozitiva” zambind pacifist la toti idiotii si infractorii de pe strada sau aiurea, exista acel ceva sau cineva, nu intamplator insinuat in viata ta, care sa te ajute sa-ti implinesti, la timp, destinul genetic. Probabil ca fuga n-ar avea niciun rost. Si mai mult ca sigur ca se ajunge intr-un punct in care nici macar nu mai vrei sa fugi. Altfel n-ar exista nici Genetica, nici Biologia sau Antropolgia. Nici disputa intre Divin si Darwin, deci multi si-ar pierde painea. Mergem inainte dandu-i dreptate lui nea Stelica, mesterul meu favorit, care atunci cand da cu mistria, in pauzele de la fluierat, suspina: "Asa a vrut Dumnezeu...". Sau n-ati observat ca toti mesterii fluiera atunci cand muncesc? Si ofteaza... :)

Slayer, Divine Intervention


Un live autentic cu Adrian Hate, intr-o zi de week-end: Psycho Logic!

AFI sau a AnuFI (la) Cotroceni Palace

O intreaga aventura sa ajungi la intersectia strazii Vasile Milea cu bd. Timisoara, in ideea de a vedea faimosul mall AFI Palace. Si intr-adevar, de esti baiat de mall sau nu, gasesti ceva de facut: librarii, expozitii, cafenele, patinoare, lacuri, ape, rauri, ramuri, munti, shopping, cinema...nu stiu ce n-am vazut acolo. V-am spus, mai greu de ajuns... Din pacate, in 20 de minute eram intrata, vizitata si iesita... Agoraphobia, bat-o vina... :(

Mai incercam, mai vedem...


Bugetari, munciti va rog!


Lege cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice nr. 330/2009


Art. 52. - La 3 zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, alineatul (1) al articolului 96 din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica dupa cum urmeaza:

Art. 96. - (1) Functionarii publici pot exercita functii sau activitati in domeniul didactic, al cercetarii stiintifice, al creatiei literar-artistice si in alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt in legatura directa sau indirecta cu atributiile exercitate ca functionar public potrivit fisei postului.

'neata!

Ceata si intuneric pe drumul spre Targoviste in noaptea asta. Mai ales la intoarcere. Cum fac de regula cand i,m sick (of it all), cand vechile ipohondrii stirnite si de ploile toamnei se insinueaza discret la-nceput, enervant in final, incercam sa decelez o minima defensiva a parsivei dureri din partea cervicala a coloanei, acolo unde C5 si C7, 2 vertebre turbate, indelung hirsite in ani de stat in fata computerului, insistau sa-si faca de cap. Cum nu gaseam nicio pozitie care sa le calmeze pe cele doua pardalnice "dracoaice", cum de-a stanga si de-a dreapta mea zburau suvoaie de date economice, dezinformari, planuri de refacere economica, sinergii si educatii prioritar majore, repere de moralitate, Patriarhul Daniel, Tudor Chirila, etc., etc, cedez si-mi las capul pe spate, intr-un fie ce-o fi, inchizand ochii si asteptand un cat de mic semn de incetare a durerii din ceafa. Deschid ochii si prin intunericul si ceata deasa, zaresc cerul...era plin de stele. Un cer mai instelat ca-n asta neguroasa zi de toamna, eu nu am vazut pana acum...'neata!

Scanare...ad labam pe Calea Vitan

Si pentru ca nu mai stiam numarul Caii Vitan la care trebuia sa ajung pentru scanarea cartii de munca, am luat-o pe jos, intr-o excursie matinala. Nu stiu de ce aveam in minte ca mica mea plimbare imi va aduce aminte de o melodie cantata de unul din marii nostri trubaduri si de vremuri mai vechi. N-a fost asa. Dimpotriva. Colosi de sticla, mall, fitness-uri, wellness-uri &SPA-uri (adica numai de bine!) intre care se flendureau duduile specifice, cele care la ora 10 a.m. nu au decat anume ceva de facut si niste doamne cu fuste colorate implicate in activitati (pur) comerciale. Si io, pe jos, incercand sa-mi aduc aminte unde trebuia sa ajung... Excursia s-a finalizat la coada unui ghiseu pe care scria "scanare carti de munca". Misto, mi-am zis, dureaza putin, gandindu-ma la beneficiile tehnicii moderne care se incapatineaza sa ne faca viata din ce in ce mai buna... De data asta n-a fost sa fie. Metoda scanarii era una in totally eco-bio, adica verden-n fata, venerabila doamna de la ghiseu realizand operatiunea de scanare cu... mina si cu pixul. In fine, termenul scanare are mai multe sensuri. La intoarcere am preferat un 123. Incepuse sa bata vantul...

Reclama? La ce...?



La mine tv-ul e deschis non stop. Asta nu inseamna ca sunt si atenta la el non-stop. Mai mult decat atat, am observat ca ...ma ajuta sa adorm ! Mai e bun la ceva; da senzatia ca nu esti singur, iar cand mai injuri prin casa vreun vecin care e obsedat de bormasina, nu va fi nevoie sa infrunti privirea trista a motanului din dotarea apartamentului, care iar nu va intelege de ce il certi! Apropo de asta, psihologii (care?!) au doua concluzii in psihologia felina:

-orice pisica gandeste ca tu esti o persoana tolerata in spatiul ei, apartament, casa etc...
-orice pisica crede ca ei i se adreseaza cuvintele, din orice directie ar veni si cu orice ocazie...deci fiti atenti la tonul folosit! Mai ales cand sunteti singuri acasa, doar cu pisica...

Dar sa revin. Azi am avut mai mult timp liber. Un fel de conced. Si mai mult timp de ascultat diverse. Printre care si chestia asta, de-i zice reclama. Sant sigura ca am mai auzit porcaria de dialog a celor 2 mesteri, dar mi-a trecut pe langa urechi, ca un promo la vreo petarda de film deocheat or smth. Cat de Dorel poti sa te numesti sa faci o asemenea reclama? Pe de alta parte, recunosc ca scopul a fost atins: atragerea atentiei, impact, etc. Dar, gandindu-ne la target-ul de Dorei, categoric ca astia vor uita la ce este de fapt reclama asta facuta! Va asigur. Am testat. N-au retinut nimic altceva, niciun nume de firma, nici de tip de vopsea, nimic...decat ce puteau sa retina.

Deci am imbatranit...

Cand auzeam pe cineva ca vrea sa se mute de la 3 la 2 camere sau de la 2 la una, stiam aprioric, ca e e vorba de un om in varsta. Asociez inca aceasta dorinta de confort (3), cu o ultima dorinta. Nu o sa detaliez pe blog de ce vreau sa ma mut, nici nu vreau sa gasesc motivatii misterioase. Poate ca doar am imbatranit si eu. Si ca sa folosesc un sablon, o sa zic "Ce repede trecu vremea!".

Pana-n 2004 imi pierdeam noptile cu licente, examene fel de fel, schimbatul mobilei, redecorari si vesnice dispute cu mesterii. M-am oprit la un moment dat cand, uitandu-ma in jur, vedeam ca viata era traita din plin de semenii mei, mai mici sau mai mari. Nu implinisem 18 ani cand am vrut sa am salariul meu, si nimeni nu putea sa mi se-mpotriveasca. Am inceput sa deschid ochii cand, aflata in mijlocul patului deasupra unui maldar de carti, dictionare si arhive, am primit un telefon scurt si sec de la un amic, care-mi spunea ca-mi sta bine si cu parul roscat... doar m-a vazut acum 3 minute iesind din cofetaria de "La fantani", cu prietenul meu... :)

Din laterale, plasata cu bunavointa, a-nceput sa vina apoi artileria usoara: "Ai copii? Sa-ti traiasca!". N-am... Ne facem reprosuri ca n-am realizat asta sau asta. Din tunelul timpului auzim inca voci care ne spun "fa asa sau asa...", dar nu recunoastem niciodata ca ne place sa ne dam noi (insine pe noi) cu capul (nostru) de pereti. Iar azi am imbatranit... Se ard prea repede etape, uneori care nici n-au existat. Dar astia suntem. Eu cel putin, asta sunt. Si cu un cucui in plus, sau unul in minus, economisit din experienta de viata a cuiva, nu cred ca as fi cu mult diferita... Deci vreu sa ma mut!

Oferte!

WANTED!


POLIŢIŞTII BUCUREŞTENI AU REALIZAT PORTRETUL ROBOT AL PRINCIPALULUI SUSPECT ÎN CAZUL AGRESIUNII DIN SECTORUL 6.

Serviciul Omoruri din Direcţia Generala de Poliţie a Municipiului Bucureşti solicită sprijinul tuturor persoanelor care pot furniza date!

(amanunte pe site-ul DGPMB, pe paginile de Facebook si de Twitter ale Politiei Capitalei)

Va ganditi la viitor?


Atmosfera incinsa intr-unul din shopping-centre-le Capitalei in weekendu' asta. Lume multa si pestrita si mai ales infometata. Si pentru ca era timp, am intrat in mai multe magazine. As fi vazut This is it, dar nu mai rula la orele alea. Cea mai mare aglomeratie era in zona cu papa, adica a fast-food-urilor. Magazinele de haine, incaltaminte, sport, etc. erau goale. Goala era si libraria, asa ca am inceput sa alerg peste oferta super bogata si variata. M-au frapat (la inceput) ofertele de tip "2 in 1" sau "3 in 1". Nu prea intelegeam. M-am dumirit curand; erau acele oferte de genul "platesti 1 sau 2 si primesti 3 carti". Hai ca-nteleg la mancare sau haine, dar la carte, nu. Nu si nu. Cum vine aia? Va oferim un set de 2 carti despre Dumnezeu si Ortodoxie la pretul uneia din pachet, care este... O istorie a Diavolului! In fine, ciudate sunt legile crizei...
Printre rafturi, la coltul mereu cautat, ala de psihologie evident, (dupa mine, unul cu oferta tentanta) o carte cu coperti galbene si scris visiniu (pentru cresterea impactului prin legea contrastului) cu un titlu graitor "Iubire pe Internet - Cum sa-ti gasesti partenerul potrivit", aparuta la editura TREI. O fi vreo carte ratacita, imi zic...Ma mai invart si la standul de Turism si revin sa vad daca era o gluma sau chiar o carte destinata publicului larg. Pe ultima coperta citesc si ceva despre autor: "D. Berry este psihoterapeut specializat in terapia de cuplu si consilierea persoanelor care doresc sa-si gaseasca partenerul pe net". Punct. Sau This is it.

btw: Va ganditi la viitor?

"Thy vintage wine..."



Mai ales cand ne retragem in timp, intr-o engleza veche...veche... Observati formele vechi ale adj. demonstrative, pronumelor sau adverbelor: "thy vintage wine", "rain thou", "thou hast....", etc...Si peste toate ploua...
Ce timpuri, ce muzici, ce clipuri si ce engleza avem aici! I run and I leave with my tears in my hands...
Theatre of Tragedy - The distance...




Greetings de Post


Ultimul week-end in care mai "curge" lapte, oua si carne. Pentru ca e Lasata Secului si-anunta 40 de zile de "chinuri". Urmeaza postul Craciunului.

RCS-iszme...(III)

Nu stiu daca sunt doar la episodul 3 cu compania in cauza, dar in fine, cu siguranta sunt la apogeul relatiei mele cu acesti domni si duamne. Dupa minciunile si comoditatea cu care ne-au obisnuit deja angajatii de la "colsentre", aseara am adaugat inca un episod minunat in buchetul de fantezii marca RCS. Desigur ca dvs. cititori neprofesionisti intr-ale telecoamelor si IT&cCurilor&stuff, notiunea de "post telefonic fix pe retea mobil," foarte simplist spus, va este cunoscuta. In RCS pointus (neintreruptus, din pacate) din compexul comercial din zona Titan, duamna (trecuta de 50 de ani, o fantezie de-a d-lui Oprea oare? btw: ati observat ca toate duamnele de la caseriile RCS sunt venerabile?) a conchis: "Nu puteti avea doua posturi fixe pe acelasi nume! Decat daca va renuntati la celalalt post fix!" A-ha! Da, da, da...

E inutil sa va spun ca pe duamna o pierdusem cu mult inainte de punctul final (fatal) al dialogului nostru, probabil in momentul impactului dur si necrutator dintre timpanul ei delicat si sintagma nemiloasa "punct telefonic fix, prin retea mobila".

RCS, I love you, more and more!

In cautarea timpului pierdut...(the_time_traveler's_wife)

Aseara la Starplex, salile aproape goale. Daca treci peste primele 30 minute, incepi sa-ti cauti motivatii pentru "timpul pierdut" in sala. Trecand peste momentele de penibilitate (aproape nuda) in care time-traveler-u' isi etaleaza bicepsii prin locuri dintre cele mai ciudate, parasesti totusi sala in cautarea cartii. Chiar n-am ramas cu nimic, in pofida titlului destul de atractiv cel putin la prima vedere pentru un target mai larg (o combinatie de povestire sf cu ceva tocanitza casnica, facuta de o gospodina ce-si accepta cu resemnare destinul de a-si trai povestea de dragoste cu un nene ciudat, caruia ii place sa cam dea bir cu fugitii cand mai e nevoie si de el... mai vedeti pe-aci, de v-am starnit cu ceva, desi nu cred)

Warning: Alegeti alt film!

Ramas bun, Gheorghe Dinica!

S-au scris probabil zeci de pagini, bloguri, articole, note despre Marele Actor Gheorghe Dinica. Nu stiu daca acum mai au vreo importanta, nici ca De Niro, al nostru, cum imi placea sa-i spun, a fost un actor uitat, ca multi altii ca ei. Nu, dimpotriva, a facut actorie pana a...obosit. A si cantat, a si dansat, a fost un artist total. Respira aerul scenei cu o voluptate discreta, dar decelabila. Era nascut din scena, din recuzita aia in mijlocul careia juca, ai fi zis ca poate trai acolo o vesnicie fara sa-i fie foame sau sete. Iar zambetul lui, unic, ai fi zis ca este zambetul care poate alunga chiar si Moartea.

De aceea poate, in zilele mele mai rele, cautam un film, un disc, o piesa... cu Gheorghe Dinica. Si ma linisteam. In egoismul meu, ma gandesc acum, cine-l va inlocui? Nimeni. Realizez ca e unic. Si asta ma sperie. Cine va mai alunga nelinistea, teama si tot raul din lume, furandu-te cu zambetul sau smecheresc si cald in acelasi timp? Nimeni.

Sa traiesti Mihail, sa traiesti Gabriela!


... Cu intarziere, dar la fel de importante sunt in aste vremuri si treburile de serviciu, asa incat sa nu cad in disgratia sfintilor nostri Mihail si Gavril, arhangheli, comandanti si strategi ai cetelor ceresti!

Aici pre pamant, ca si in ceruri...luptatori si osteni!

Anti - Microsoft


"Steve Jobs, patronul grupului Apple, a fost desemnat "patronul deceniului" de editorii revistei Fortune, pentru ca "a schimbat datele problemei pe cel putin trei piete" si pentru ca a sporit considerabil valoarea companiei pe care a fondat-o." Mediafax
(vezi si ZF, aici)

Digital flu - Asphixia



Clipul asta il postam pe la inceputul anului, nu stiu exact cand si care an... Sa mai zica cineva ca nu ma gandesc la viitor! Si se numeste doar "Digital War"!

btw: de cateva zile ma cam doare-n gat si am nasul infundat.

Turism de criza

Google Street View, serviciul online care le permite utilizatorilor sa vada imagini panoramice capturate pe strazile principalelor orase din lume, ar putea include si Romania din 2010. Deocamdata se fac poze si pozoaie. O sa fie interesant cum vom face noi, ca turisti, poze si pozoaie. Un lucru este cert. Ne putem plimba cu buzunarele spulberate si-o cafea alaturi! V-am zis io ca ne mutam pe Internet, dar nu m-ati crezut...ne mutam si ne-'ngrasam! :)

Mai multe, aici