Mobilizarea!



2 zile de imobilizare (aproape) la pat din cauza durerilor de coloana si a lui "humerus drept dureros"(asa scrie la recepta). daca continui, innebunesc; deci ma scol; trebuie sa ajung pe rand la: magazin, cumparat diverse care sunt mancate de caini, pisici si daca mai sunt bani si ceva pentru oameni: o salata si 2 legaturi de ceapa verde. apoi la tara la hranit un rand de copii, de dus un pat sau de lasat in padure, i-o fi util cuiva (sta pe holul blocului de 3 luni, e nesimtire deja!), apoi la rude, la taranii mei si... deci sa incerc dezmortirea. in cazurile astea numai cellweller in combinatie cu inca vreo doi (neuroticfish si razorblade sa fie) mai pot face ceva...
Mobilizarea!

Coltul (IT)terapiei - Transact (SQL?)- Aplicatii de viata

"În activitatea sa de medic psihiatru, Eric Berne a descoperit că fiecare om îşi scrie în copilărie, sub puternica influenţă a părinţilor, scenariul care îi va guverna cursul general al vieţii. Scenariul de viaţă stabileşte cu ce fel de persoană te vei căsători, câţi copii vei avea, ba chiar şi genul de pat în care vei muri şi cine va fi de faţă atunci. El hotărăşte dacă vei fi un învingător sau un învins, un monument de forţă sau un alcoolic condamnat. Unor oameni, scenariul le cere să eşueze în profesie, să trăiască în mod repetat dezamăgiri în dragoste sau să sufere invalidităţi cronice. Scenariul altora sfârşeşte prin suicid. Ce spui după bună ziua? arată cum se scriu scenariile de viaţă şi cum îl poţi descoperi pe al tău. Dacă ai un scenariu nefericit, îţi arată cum să scapi de el, astfel încât să începi în sfârşit să trăieşti o viaţă a libertăţii şi a împlinirii adevărate..."

Eric Berne psihiatru şi psihoterapeut, intemeiaza "analiza tranzacţionale". La inceputul carierei promoveaza ortodoxia psihanalitica, pentru ca dupa 1956 sa o abandoneze in favoarea analizei tranzactionale. "O analiză tranzacţională bine condusă asigură abandonarea scenariului infantil şi dezvoltarea unei vieţi afective adulte."

O carte foarte utila pentru cei ce-si vor alege ca specializare si lucrare de final "Scenariile de viata".

(ps. Am cochetat si eu o vreme cu tema asta, mi-a placut. Asta nu garanteaza ca stiind ca vei aduna caini si pisici de pe strada toata viata sau sa-ti vei da ultimul ban pe bautura si tigarile pe care nu le mai fumezi tu demult, impartind zambete pacifiste in stanga si-n dreapta pana vei luat drept nebun sau in cel bun caz idiot, vei putea sa te descurci singur cu schimbarea acestui destin, fara un psiholog bun, tu, pacientul fiind si psiholog specializat in teoria scenariilor de viata, cu o lucrare de scenarii finalizata pe care o pot oferi spre delectare celor curiosi). Greu de crezut, nu?! Ofer (free) lucrarea ca dovada! :)

Noaptea devoratorilor de telefoane

Spre seara un telefon de la "missed coalls-e" ne atrage atentia ca avem clone. Adica cineva cu numele tau te suna pe tine?! Nu pe tine, pe ala de langa tine... Adica oricum o chestie ciudata pentru simplu motiv ca ala care te suna si te suna...e langa tine si baga-n el o placinta cu sapte maini si sapte guri! Asa-i ca nu-i a buna? In fine, pana se-ncalzeste sangele, pana ajunge la cap mai trece o vreme, timp in care lasam placintele si incepem sa compilam...Telefonul! Am pierdut telefonul!! Unde? Cum unde? La Alicia la placinte, c-asa zice nenea asta care nu esti tu... Nu sunt eu? Da' de ce scrie ca sunt eu? M-ai sunat tu? Pai cum? Cand? A, da?! Du-te de ia-ti telefonul. Te-a sunat o placintica cu voce de placintzoi sa-ti spuna ca ti-a gasit telefonul... A!? Da!!?? Goooo!

Un blestem...
Noapte buna!

My endless Zapp...


Apropo de endless story...

Cum m-am invartit, cum nu m-am invartit, cert este ca gata, am pierdut batranul meu Ericsson 550 fata de care facusem o adevarata pasiune. Nu stiu unde e, l-am pierdut, mi-a cazut pe sub pat la tara, in tara, mi l-a luat dusmanul... nu stiu. Stiu doar ca nu mai e. Mai e doar aceasta chestie din poza, ca tilifon nu-i pot sa-i zic, achizitionat acum vreun an de la operatorul cu pricina, la 1 milion si ceva. Acum ce sa fac? Vrei nu vrei, bea Grigore aghiazma, zice-o vorba. Cum altul n-am si nici n-o sa am curand, da pe Google si vezi ce poate sa faca. NIMIC! Ma gandeam la niste drivere ceva, un cablu de date, un wireless...

Mai relevante sunt cele 2 (singurele) comentarii, intre cele 2 Aline, de pe un site care face referire si la obect. Alina inseamna blonda? Pana la urma are si fata dreptate. Ea vea sa-l decodeze. S-atat. Am un ban si vreu sa-l beu! :)))))

Mancarea tiganilor fara griji prin Pasajul Vilacrosse


Pasajul Vilacrosse de pe Calea Victoriei gemea candva de magazine si magazinase. Avea farmecul sau occidental, ca si acum cand magazinele au fost inlocuite cu restaurante si cafenele. Cum pasajul e vis-a vis de locul muncii si cum era vineri, stomacul meu oscila intre o salata la Spring si…o ciorba locala. Chiar cand s-o cotesc pe Doamnei, schimb ruta si intru in pasaj. Cam galagie si miros de chi-cha cu capucino (n-am sa-nteleg niciodata de ce trebuie sa bei tutiun cu aroma de capsuni, banana, capucino &smth, dar vad ca devine o stereotipie de marketing chestia asta cu “disponibil in mai multe arome”). Chi-cha autentica fumata in Egipt sau Tunisia, intodeauna in restaurantul de la subsolul cladirii, unde peretii sunt acoperiti de faianta albastra (pentru racoare) si unde chelenerul isi face muschii o juma’ de ora pentru a-ti aprinde carbunii, nu a mirosit niciodata decat a tutun, dar in fine. Iata-ne in restaurantul Ana Rustic, cu un meniu relativ bogat si colorat (vazand "unworried gypsies' dish" –“ mancarea tiganilor fara griji”, inconstient m-am gandit la vecinii mei de la tara, zambind :) …) cautand o ciorba. Plasand comanda unui chelener atipic pentru locul si timpul anilor la care ne aflam, care a venit de 3 ori sa-si ceara scuze pentru faptul ca produsele comandate nu mai erau disponibile la ora aceea tarzie, am inceput o evaluare sumara, dar critica a peretilor, meselor si…orchestrei live (cu tot cu gurista) ce se producea pentru niste bieti cetateni din regatul unit, care mai mult ca sigur in vacanta fiind, nu-si doreau decat sa-si consume vinul intr-un mod cat mai englezesc…Mi-au placut rotile de car care incadrau o frumoasa fantana din piatra, mesele de lemn, ferestrele pictate cu stergare si lingurile de lemn agatate de barnele fixate pe pereti. Nu mi-a placut ca am stat o ora sa astept o ciorba, orchestra care n-a inteles ca nu eram deloc intr-o dispozitie de inima albastra, sau de pahar cum se zice, deci a insistat sa-mi infiga arcusul in urechea stanga in modul acela specific, aplecat peste masa (m-am gandit ca mai lipsea tiganca cu flori care sa faca circul de rigoare cu “flori pentru domnita”, dar m-a ferit Dumnezeu). Noroc cu gestul de concediere, care desi discret, a functionat, incredibil…a tacut orchestra, dar imediat din boxe a-nceput Paul Van Dyk intr-un feat. cu Rea Garvey ce te-ndemna la visare. In asteptarea bucatelor m-am gandit ca desi relativ nou, localul asta cu chelnerii si orchestra asta, parea incremenit undeva din timp, din anii 80 sau poate mai demult…Trecand peste tot si toate, in ruptul capului nu am putut sa trec peste pieile de capra, oaie, vulpe, iepure sau alt animal rustic cu specific romanesc, pentru simplu motiv ca acolo, chiar pe peretele din fata mea era intinsa pe perete o blana de animal insinuant, vanat sau mort de batranete undeva prin stepele Asiei, adus de cineva de pe-acasa. M-am calmat cu greu sa nu-l intreb pe chelner ce animal e asta frate? Hiena or something?!


Enjoy ciorbitza de perisoare feat. paul!

O gotha-cioara...


Imi place cioara asta... as vrea s-o pot mari intr-un fel, un photoshop or smth...si i-as gasi s'-o coloana sonora! Sa stea acolo unde i-e locul! :)

Bonus, here (cu pisica!)

NIN cu SIN la dentist sau invers



Nu stiu daca baietii de la Nine Inch Nails si-au asumat schimbarea optiunilor elective sau nu, dar pentru mine faptul ca pe seara am ora la dentist, e exact ca-n clipul asta: bice, hamuri, fiare... Pe vremuri era si mai rau: genunchi in gura, alergat pe scari spre iesire, pumn in falca... si va imaginati...(incerc o incalzire)

Jurnalistul IT&C pe anul 2009

Si pentru ca mare mister s-a asternut peste numele castigatorului "Premiului Jurnalistul anului 2009 pe IT&C" acordat, ca in fiecare an de Revista COMUNIC@ŢII Mobile, m-am hotarat sa intreprind o mini ancheta pe cont propriu. Intrand in sufragerie sa ud florile, Vasile motanul mi-a atras atentia asupra faptului... O diploma si-o cupa. M-am uitat la el, el s-a uitat la mine, a mieunat si s-a dus sa-i traga chelfaneala de seara lui Petre, c-asa-i Vasile, neam de traista si violent. Deci obiectele nu erau ale lui, asta-i clar, desi cam asta ar fi vrut sa reclame. Apropiindu-ma putin de cele doua obiecte, incepui sa deslusesc si misterul. Jurnalistul IT&C pe anul 2009 este domnul Seceleanu Adrian, de la Ziarul Financiar, "pentru prezenta activa in peisajul mediatic romanesc in domeniul IT&C..."

Felicitari, domnu' Seceleanu! Asteptam berea, ma rog, sampania!

Bonus la chifla, aveti un soarece viu!

Experienta mea cu soriceii dateza de ceva timp. Si asta pentru ca raposatii mei bunici stateau la tara, intr-o casa obisnuita, cu pod si acareturi, unde toamna se strangeau roadele campului: porumb, griu si toate cele necesare intr-o gospodarie de oameni muncitori. Ceea ce ma mira este faptul ca in momentul de fata, desi nu mai e nici urma de vreo boaba de porumb sau grau prin podurile casei, soricei sunt. Ba mai mult, nu le mai ajunge podul, s-au mutat si-n casa. Daca printre fobiile multiple, nu contorizam si pe aceea de soarece (desi constat ca omul se-nvata cu toate in timp, daca ma uit mai cu atentie, sunt destul de dragalasi) poate ca nu eram asa de disperata. Dar mai e ceva, au o atractie deosebita la haine: blugi lasati la vedere, hanorace sau perne, parca-mi fac in-adins, efectiv, ma sfideaza. Cum cu pusca nu prea ma descurc, am luat ca tot omul raticide sau "prajiturele pentru soricei". Culmea, vanzatorul m-a intrebat cu ce aroma sa-mi dea, stiti...ca la prezervative. Nestiutoare, am ridicat intrigata din spranceana: "Cum adica?"/"Cu vanilie, cu fructe, cu ce doriti...?"/"Sa fie cu vanilie", zic, gandindu-ma ca daca mie-mi place ceaiul de vanilie le-o place naiba si lor, ca doar nu degeaba se fetisizeaza pe blugii mei.

In fine, inainte sa ies, vanzatorul mi-a mai zis: " Vedeti ca dupa ingerare, mor la cateva zile, dar numai in somn". Ridic a doua spranceana, zicand "Aha...", desi nu-ntelegeam daca omul din fata mea incerca sa ma convinga ca inainte sau dupa ce le dau sa pape trebuie sa le si cint ceva de leagan !? In fine, de teama de a nu parea total neinitiata, am luat produsele si i-am hranit pe baieti, urmarind la fiecare 4-5 zile cat au consumat din plicutele de prajiturele. Si-au consumat. Cand se-apropie sorocul celor 8 zile, am inceput sa patrund pe virfuri in casa (sa nu-i trezesc probabil, daca dorm copiii?) si desi abandonasem gandul c-am sa gasesc macar unul decedat, ghiciti unde se lafaia micul nesimtit: chiar pe fata de perna decorativa achizitionata direct de la Istanbul, din inima Marelui Bazar. Acum nu stiam de-i mort, ori doar doarme, asa de satisfacut parea. Pai cred si io, cand dormi pe perne de matase de la Istanbul aduse, cum sa nu fii satisfacut? Si ce-or fi facand cand nu sunt acasa...

"Asa a vrut Dumnezeu..."

“Beautiful mind” m-a urmarit o buna bucata de vreme. Era ca o autolinistire. “Vezi ca se poate si asa...”. Dar viata nu e film insa. Si in pofida celor care se lauda ca nu asteapta ca destinul implacabil sa se intample ca-n Miorita uitata de Vitoria lui Sadoveanu, traim, experimentam si probabil o vom face in continuare de pe paradigma “a ceea ce ne este dat”. Nu chiar prin exprimarea cu “ce ti-e dat in frunte ti-e pus” vulgara si sablonista, dar prin teoria ca traim si avem exact ce cerem prin comportamentul nostru sa ni se-ntample, da. Fuga de un destin implacabil. E ca balastul de 40% risc de accident vascular, inmultit cu 2 pe care il ai de la ambii parinti. Cat ai manca tu BIO si ti-ai tine tensiunea si nervii-n frau cu pastile si “gandire pozitiva” zambind pacifist la toti idiotii si infractorii de pe strada sau aiurea, exista acel ceva sau cineva, nu intamplator insinuat in viata ta, care sa te ajute sa-ti implinesti, la timp, destinul genetic. Probabil ca fuga n-ar avea niciun rost. Si mai mult ca sigur ca se ajunge intr-un punct in care nici macar nu mai vrei sa fugi. Altfel n-ar exista nici Genetica, nici Biologia sau Antropolgia. Nici disputa intre Divin si Darwin, deci multi si-ar pierde painea. Mergem inainte dandu-i dreptate lui nea Stelica, mesterul meu favorit, care atunci cand da cu mistria, in pauzele de la fluierat, suspina: "Asa a vrut Dumnezeu...". Sau n-ati observat ca toti mesterii fluiera atunci cand muncesc? Si ofteaza... :)

Slayer, Divine Intervention


Un live autentic cu Adrian Hate, intr-o zi de week-end: Psycho Logic!

AFI sau a AnuFI (la) Cotroceni Palace

O intreaga aventura sa ajungi la intersectia strazii Vasile Milea cu bd. Timisoara, in ideea de a vedea faimosul mall AFI Palace. Si intr-adevar, de esti baiat de mall sau nu, gasesti ceva de facut: librarii, expozitii, cafenele, patinoare, lacuri, ape, rauri, ramuri, munti, shopping, cinema...nu stiu ce n-am vazut acolo. V-am spus, mai greu de ajuns... Din pacate, in 20 de minute eram intrata, vizitata si iesita... Agoraphobia, bat-o vina... :(

Mai incercam, mai vedem...


Bugetari, munciti va rog!


Lege cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice nr. 330/2009


Art. 52. - La 3 zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, alineatul (1) al articolului 96 din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica dupa cum urmeaza:

Art. 96. - (1) Functionarii publici pot exercita functii sau activitati in domeniul didactic, al cercetarii stiintifice, al creatiei literar-artistice si in alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt in legatura directa sau indirecta cu atributiile exercitate ca functionar public potrivit fisei postului.

'neata!

Ceata si intuneric pe drumul spre Targoviste in noaptea asta. Mai ales la intoarcere. Cum fac de regula cand i,m sick (of it all), cand vechile ipohondrii stirnite si de ploile toamnei se insinueaza discret la-nceput, enervant in final, incercam sa decelez o minima defensiva a parsivei dureri din partea cervicala a coloanei, acolo unde C5 si C7, 2 vertebre turbate, indelung hirsite in ani de stat in fata computerului, insistau sa-si faca de cap. Cum nu gaseam nicio pozitie care sa le calmeze pe cele doua pardalnice "dracoaice", cum de-a stanga si de-a dreapta mea zburau suvoaie de date economice, dezinformari, planuri de refacere economica, sinergii si educatii prioritar majore, repere de moralitate, Patriarhul Daniel, Tudor Chirila, etc., etc, cedez si-mi las capul pe spate, intr-un fie ce-o fi, inchizand ochii si asteptand un cat de mic semn de incetare a durerii din ceafa. Deschid ochii si prin intunericul si ceata deasa, zaresc cerul...era plin de stele. Un cer mai instelat ca-n asta neguroasa zi de toamna, eu nu am vazut pana acum...'neata!

Scanare...ad labam pe Calea Vitan

Si pentru ca nu mai stiam numarul Caii Vitan la care trebuia sa ajung pentru scanarea cartii de munca, am luat-o pe jos, intr-o excursie matinala. Nu stiu de ce aveam in minte ca mica mea plimbare imi va aduce aminte de o melodie cantata de unul din marii nostri trubaduri si de vremuri mai vechi. N-a fost asa. Dimpotriva. Colosi de sticla, mall, fitness-uri, wellness-uri &SPA-uri (adica numai de bine!) intre care se flendureau duduile specifice, cele care la ora 10 a.m. nu au decat anume ceva de facut si niste doamne cu fuste colorate implicate in activitati (pur) comerciale. Si io, pe jos, incercand sa-mi aduc aminte unde trebuia sa ajung... Excursia s-a finalizat la coada unui ghiseu pe care scria "scanare carti de munca". Misto, mi-am zis, dureaza putin, gandindu-ma la beneficiile tehnicii moderne care se incapatineaza sa ne faca viata din ce in ce mai buna... De data asta n-a fost sa fie. Metoda scanarii era una in totally eco-bio, adica verden-n fata, venerabila doamna de la ghiseu realizand operatiunea de scanare cu... mina si cu pixul. In fine, termenul scanare are mai multe sensuri. La intoarcere am preferat un 123. Incepuse sa bata vantul...

Reclama? La ce...?



La mine tv-ul e deschis non stop. Asta nu inseamna ca sunt si atenta la el non-stop. Mai mult decat atat, am observat ca ...ma ajuta sa adorm ! Mai e bun la ceva; da senzatia ca nu esti singur, iar cand mai injuri prin casa vreun vecin care e obsedat de bormasina, nu va fi nevoie sa infrunti privirea trista a motanului din dotarea apartamentului, care iar nu va intelege de ce il certi! Apropo de asta, psihologii (care?!) au doua concluzii in psihologia felina:

-orice pisica gandeste ca tu esti o persoana tolerata in spatiul ei, apartament, casa etc...
-orice pisica crede ca ei i se adreseaza cuvintele, din orice directie ar veni si cu orice ocazie...deci fiti atenti la tonul folosit! Mai ales cand sunteti singuri acasa, doar cu pisica...

Dar sa revin. Azi am avut mai mult timp liber. Un fel de conced. Si mai mult timp de ascultat diverse. Printre care si chestia asta, de-i zice reclama. Sant sigura ca am mai auzit porcaria de dialog a celor 2 mesteri, dar mi-a trecut pe langa urechi, ca un promo la vreo petarda de film deocheat or smth. Cat de Dorel poti sa te numesti sa faci o asemenea reclama? Pe de alta parte, recunosc ca scopul a fost atins: atragerea atentiei, impact, etc. Dar, gandindu-ne la target-ul de Dorei, categoric ca astia vor uita la ce este de fapt reclama asta facuta! Va asigur. Am testat. N-au retinut nimic altceva, niciun nume de firma, nici de tip de vopsea, nimic...decat ce puteau sa retina.

Deci am imbatranit...

Cand auzeam pe cineva ca vrea sa se mute de la 3 la 2 camere sau de la 2 la una, stiam aprioric, ca e e vorba de un om in varsta. Asociez inca aceasta dorinta de confort (3), cu o ultima dorinta. Nu o sa detaliez pe blog de ce vreau sa ma mut, nici nu vreau sa gasesc motivatii misterioase. Poate ca doar am imbatranit si eu. Si ca sa folosesc un sablon, o sa zic "Ce repede trecu vremea!".

Pana-n 2004 imi pierdeam noptile cu licente, examene fel de fel, schimbatul mobilei, redecorari si vesnice dispute cu mesterii. M-am oprit la un moment dat cand, uitandu-ma in jur, vedeam ca viata era traita din plin de semenii mei, mai mici sau mai mari. Nu implinisem 18 ani cand am vrut sa am salariul meu, si nimeni nu putea sa mi se-mpotriveasca. Am inceput sa deschid ochii cand, aflata in mijlocul patului deasupra unui maldar de carti, dictionare si arhive, am primit un telefon scurt si sec de la un amic, care-mi spunea ca-mi sta bine si cu parul roscat... doar m-a vazut acum 3 minute iesind din cofetaria de "La fantani", cu prietenul meu... :)

Din laterale, plasata cu bunavointa, a-nceput sa vina apoi artileria usoara: "Ai copii? Sa-ti traiasca!". N-am... Ne facem reprosuri ca n-am realizat asta sau asta. Din tunelul timpului auzim inca voci care ne spun "fa asa sau asa...", dar nu recunoastem niciodata ca ne place sa ne dam noi (insine pe noi) cu capul (nostru) de pereti. Iar azi am imbatranit... Se ard prea repede etape, uneori care nici n-au existat. Dar astia suntem. Eu cel putin, asta sunt. Si cu un cucui in plus, sau unul in minus, economisit din experienta de viata a cuiva, nu cred ca as fi cu mult diferita... Deci vreu sa ma mut!

Oferte!

WANTED!


POLIŢIŞTII BUCUREŞTENI AU REALIZAT PORTRETUL ROBOT AL PRINCIPALULUI SUSPECT ÎN CAZUL AGRESIUNII DIN SECTORUL 6.

Serviciul Omoruri din Direcţia Generala de Poliţie a Municipiului Bucureşti solicită sprijinul tuturor persoanelor care pot furniza date!

(amanunte pe site-ul DGPMB, pe paginile de Facebook si de Twitter ale Politiei Capitalei)

Va ganditi la viitor?


Atmosfera incinsa intr-unul din shopping-centre-le Capitalei in weekendu' asta. Lume multa si pestrita si mai ales infometata. Si pentru ca era timp, am intrat in mai multe magazine. As fi vazut This is it, dar nu mai rula la orele alea. Cea mai mare aglomeratie era in zona cu papa, adica a fast-food-urilor. Magazinele de haine, incaltaminte, sport, etc. erau goale. Goala era si libraria, asa ca am inceput sa alerg peste oferta super bogata si variata. M-au frapat (la inceput) ofertele de tip "2 in 1" sau "3 in 1". Nu prea intelegeam. M-am dumirit curand; erau acele oferte de genul "platesti 1 sau 2 si primesti 3 carti". Hai ca-nteleg la mancare sau haine, dar la carte, nu. Nu si nu. Cum vine aia? Va oferim un set de 2 carti despre Dumnezeu si Ortodoxie la pretul uneia din pachet, care este... O istorie a Diavolului! In fine, ciudate sunt legile crizei...
Printre rafturi, la coltul mereu cautat, ala de psihologie evident, (dupa mine, unul cu oferta tentanta) o carte cu coperti galbene si scris visiniu (pentru cresterea impactului prin legea contrastului) cu un titlu graitor "Iubire pe Internet - Cum sa-ti gasesti partenerul potrivit", aparuta la editura TREI. O fi vreo carte ratacita, imi zic...Ma mai invart si la standul de Turism si revin sa vad daca era o gluma sau chiar o carte destinata publicului larg. Pe ultima coperta citesc si ceva despre autor: "D. Berry este psihoterapeut specializat in terapia de cuplu si consilierea persoanelor care doresc sa-si gaseasca partenerul pe net". Punct. Sau This is it.

btw: Va ganditi la viitor?

"Thy vintage wine..."



Mai ales cand ne retragem in timp, intr-o engleza veche...veche... Observati formele vechi ale adj. demonstrative, pronumelor sau adverbelor: "thy vintage wine", "rain thou", "thou hast....", etc...Si peste toate ploua...
Ce timpuri, ce muzici, ce clipuri si ce engleza avem aici! I run and I leave with my tears in my hands...
Theatre of Tragedy - The distance...




Greetings de Post


Ultimul week-end in care mai "curge" lapte, oua si carne. Pentru ca e Lasata Secului si-anunta 40 de zile de "chinuri". Urmeaza postul Craciunului.

RCS-iszme...(III)

Nu stiu daca sunt doar la episodul 3 cu compania in cauza, dar in fine, cu siguranta sunt la apogeul relatiei mele cu acesti domni si duamne. Dupa minciunile si comoditatea cu care ne-au obisnuit deja angajatii de la "colsentre", aseara am adaugat inca un episod minunat in buchetul de fantezii marca RCS. Desigur ca dvs. cititori neprofesionisti intr-ale telecoamelor si IT&cCurilor&stuff, notiunea de "post telefonic fix pe retea mobil," foarte simplist spus, va este cunoscuta. In RCS pointus (neintreruptus, din pacate) din compexul comercial din zona Titan, duamna (trecuta de 50 de ani, o fantezie de-a d-lui Oprea oare? btw: ati observat ca toate duamnele de la caseriile RCS sunt venerabile?) a conchis: "Nu puteti avea doua posturi fixe pe acelasi nume! Decat daca va renuntati la celalalt post fix!" A-ha! Da, da, da...

E inutil sa va spun ca pe duamna o pierdusem cu mult inainte de punctul final (fatal) al dialogului nostru, probabil in momentul impactului dur si necrutator dintre timpanul ei delicat si sintagma nemiloasa "punct telefonic fix, prin retea mobila".

RCS, I love you, more and more!

In cautarea timpului pierdut...(the_time_traveler's_wife)

Aseara la Starplex, salile aproape goale. Daca treci peste primele 30 minute, incepi sa-ti cauti motivatii pentru "timpul pierdut" in sala. Trecand peste momentele de penibilitate (aproape nuda) in care time-traveler-u' isi etaleaza bicepsii prin locuri dintre cele mai ciudate, parasesti totusi sala in cautarea cartii. Chiar n-am ramas cu nimic, in pofida titlului destul de atractiv cel putin la prima vedere pentru un target mai larg (o combinatie de povestire sf cu ceva tocanitza casnica, facuta de o gospodina ce-si accepta cu resemnare destinul de a-si trai povestea de dragoste cu un nene ciudat, caruia ii place sa cam dea bir cu fugitii cand mai e nevoie si de el... mai vedeti pe-aci, de v-am starnit cu ceva, desi nu cred)

Warning: Alegeti alt film!

Ramas bun, Gheorghe Dinica!

S-au scris probabil zeci de pagini, bloguri, articole, note despre Marele Actor Gheorghe Dinica. Nu stiu daca acum mai au vreo importanta, nici ca De Niro, al nostru, cum imi placea sa-i spun, a fost un actor uitat, ca multi altii ca ei. Nu, dimpotriva, a facut actorie pana a...obosit. A si cantat, a si dansat, a fost un artist total. Respira aerul scenei cu o voluptate discreta, dar decelabila. Era nascut din scena, din recuzita aia in mijlocul careia juca, ai fi zis ca poate trai acolo o vesnicie fara sa-i fie foame sau sete. Iar zambetul lui, unic, ai fi zis ca este zambetul care poate alunga chiar si Moartea.

De aceea poate, in zilele mele mai rele, cautam un film, un disc, o piesa... cu Gheorghe Dinica. Si ma linisteam. In egoismul meu, ma gandesc acum, cine-l va inlocui? Nimeni. Realizez ca e unic. Si asta ma sperie. Cine va mai alunga nelinistea, teama si tot raul din lume, furandu-te cu zambetul sau smecheresc si cald in acelasi timp? Nimeni.

Sa traiesti Mihail, sa traiesti Gabriela!


... Cu intarziere, dar la fel de importante sunt in aste vremuri si treburile de serviciu, asa incat sa nu cad in disgratia sfintilor nostri Mihail si Gavril, arhangheli, comandanti si strategi ai cetelor ceresti!

Aici pre pamant, ca si in ceruri...luptatori si osteni!

Anti - Microsoft


"Steve Jobs, patronul grupului Apple, a fost desemnat "patronul deceniului" de editorii revistei Fortune, pentru ca "a schimbat datele problemei pe cel putin trei piete" si pentru ca a sporit considerabil valoarea companiei pe care a fondat-o." Mediafax
(vezi si ZF, aici)

Digital flu - Asphixia



Clipul asta il postam pe la inceputul anului, nu stiu exact cand si care an... Sa mai zica cineva ca nu ma gandesc la viitor! Si se numeste doar "Digital War"!

btw: de cateva zile ma cam doare-n gat si am nasul infundat.

Turism de criza

Google Street View, serviciul online care le permite utilizatorilor sa vada imagini panoramice capturate pe strazile principalelor orase din lume, ar putea include si Romania din 2010. Deocamdata se fac poze si pozoaie. O sa fie interesant cum vom face noi, ca turisti, poze si pozoaie. Un lucru este cert. Ne putem plimba cu buzunarele spulberate si-o cafea alaturi! V-am zis io ca ne mutam pe Internet, dar nu m-ati crezut...ne mutam si ne-'ngrasam! :)

Mai multe, aici

Mai usor de gasit, mai usor de vorbit!

Astăzi a fost lansat ID-ul unic al M.A.I. - maigov - pe reţelele de socializare Yahoo Messenger, Facebook, Twitter şi Youtube.
aici


AutoVit a la Na(s)(p)ers

Cunoscutul site de vanzari auto AutoVit.Ro, a fost vandut pentru 5 milioane de euro (e o suma!). Citind in graba stirea pe fluxul de la ZF, mi-a parut ca citesc Napster si-am ridicat (probabil inconstient) din spranceana stanga. Profitand de prezenta unor specialisti am incercat o lamurire. Intr-adevar nu e Napsters, e Naspers, o companie sud-africană. Vanzarea AutoVit.Ro este a doua mare tranzactie din online-ul romanesc dupa Monden.info. Pentru amanunte, aceeasi specialisti mi-au sugerat sa urmaresc clipul atasat articolului si m-au trimis la plimbare, chipurile sa nu mai pun intrebari fara sa ma edific... ete na! :((

Another day today - 'Neata!

Vine caldura (II) - Cunoasterea este putere, in managementul gazelor

Intr-un post anterior punctam cu bucurie ca vin specialistii experti sa vada ce si cum cu centrala termica. Au venit, au luat 200 RON, au mazgalit ceva pe-o hartie ca totul functioneaza in parametrii normali si-au plecat. Centrala nu merge; ba mai mult, a ramas c-un fluierat, de parca-ar avea gripa d-asta, porcina!!

Ma uit pe site-ul companiei cu pricina si citesc motto-ul, un citat din Francis Bacon: "Knowledge is power". In ce tara traim? Cred ca imi scapa ceva cu acesti Lolek si Bolek de la gaze...Mai astept un pic, sa prind puteri. Intre timp folosesc in continuare "suplimentele" pentru incalzire si un resou cu halogen. Si mi-e foame tot timpul. Pe fond nervos... ;)

update de noapte: Intre timp vad ca cineva nu poate dormi decat daca-mi aude vocea in prag de noapte. Crede ca daca suna cu "Secret" nu se vede nimic...of, of, doamne! In ce tara traiesc?!
Noapte buna! Hai ca ne-auzim (si) maine!

(Pentru domnii/doamnele dependenti/e de telefoane nocturne, dezamagire! Il dau pe sailans, dar las aceeasi piesa strong ca mesaj. Auditie placuta! :) )

Eveniment la Politia Capitalei

Am putea vorbi despre un eveniment istoric, unic in istoria Politiei Capitalei. De azi, 1 Noiembrie 2009, Politia Capitalei are un Serviciu dedicat comunicarii cu presa si cu categoriile sale de public, Serviciul de Informare si Relatii Publice. Practic, fostul Birou de Presa a devenit Serviciu!

Felicitari si Doamne ajuta!

"Imi face placere sa va informez ca incepand cu data de 01.11.2009, ora 00.00, Biroul Informare si Relatii Publice al Politiei Capitalei (Biroul de Presa) a fost ridicat la rangul de Serviciu. In fapt este pentru prima data, am putea spune, in istorie", a declarat Comisarul -sef de politie Christian Ciocan.