1 martie (domni, atentie trec doamne! )

Sarbatoriti prima zi de primavara oferind copiilor, tinerelor fete si doamnelor un mic simbol pentru a va exprima dragostea si recunostinta!

Cine ar fi crezut ca 1 martie, zi in care se da verde la duamne si domnisoare sa-si etaleze tualete, sa fie tratate regeste, sa fie practic in centrul atentiei, sa se bucure de favorurile si promotiile serviciilor de cosmetica&stuff, vine din timpuri ancestrale si sarbatoreste de fapt, campul, turmele si alte septeluri, practic o sarbatoare prin excelenta agrara, dar si a... mortii si ritualurilor funerare.

Mai mult, culorile alb-rosu se regasesc si in bradul de nunta dar si in recuzita inmormantarilor, asa cum am zis. Aveam 4 ani cand, crezand ca fac o fapta buna, am dezlegat tacticoasa snurul rosu-alb care lega cizmele bunicului meu, pregatit astfel, pentru ultimul drum si incaltat cum cere obiceiul cu cizmele-i inalte, de piele neagra si legate cu snurul acela rosu-alb. Deh, spiritul meu justitiar...

Indreptandu-ma spre casa, in statia de autobuz, o pereche exotica admira diferite martisoare etalate pe mese, scaune, pe jos, in brate, peste tot in jur, de vanzatori ambulanti. Plictisit pana la urma, el ii striga ei: "Hai fa, te-ai hotarat, care-ti place? Ti-l iau p-ala cu papuci...?"

Simbolu' iubirii, frate... mi-am zis in gand si m-am suit in autobuz.

Altfel, istoria e frumoasa:

"...Raspandit in toate provinciile tarii, martisorul este pomenit pentru prima data de Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian relateaza ca in Moldova si Bucovina martisorul consta intr-o moneda de aur sau de argint legata cu un snur alb si rosu la gatul copiilor. Era credinta ca portul martisorilui face ca acestia sa aiba noroc. Fetele il purtau timp de douasprezece zile la gat, dupa care-l prindeau in par si-l tineau astfel pana la sosirea berzelor sau pana ce inflorea primul pom..." Mai cititi voi, pe-aici.

Mall-ul, un loc pentru saracii nostri...

Ma uitam mai zilele trecute la buluceala iscata de lansarea unui nou mall, Sun Plaza. Imaginile cu sutele (poate miile) de batrani disperati sa patrunda in incinta in momentul deschiderii si intreaga buluceala generala mi-au dat serios de gandit.

Despre persoanele care frecventeaza (frecvent!) mallurile nu am o parere prea buna: ori n-au ce face, ori nu stiu ce-i ala un concert, un film, o piesa de teatru, ori fac parte din categoria fitzosi, cu banul gros si mintea subtire. La mall ma duc si io, dar rar.

Imaginea bulversata a pensionarilor, care sigur nu dadeau navala sa ocupe un fotoliu intr-una din salile de cinema, in mana c-un pahar de coca, si-n cealalata cu punga de pop-corns, m-a pus in fata unei situatii pe care trebuia s-o reevaluez. "Cine merge la Mall? Care este porteretul consumatorului de Mall-uri?"

Nu am sa fac insa o astfel de analiza, o fac "specialistii socio-psiho", am sa inchei cu concluzia ca la mall se duc, mai nou, oamenii saraci (si/sau in portofel, dar si/sau cu duhul...) in cautare de oferte, promotii dar si de pete de culoare in viata lor. In sprijinul teoriei mele, un citat si o poza:

"Oamenii care nu au nimic mai bun de făcut intră în mall-uri. Se plimbă cu scările rulante, îşi etalează ţinutele, se mai duc la un film. Mall-ul în România nu are funcţia normală, aceea de a fi locul din care să îţi faci cumpărăturile. Oamenii sunt săraci, de aceea se duc în mall pentru distracţie”
sursa: evz.ro


Uneori asa as pleca si eu....




Metallica, I Disappear

Lapsusuri, acte ratate...sau cum sa ne stergem pe pantofi cand iesim din bloc

Dono isi face probleme c-a imbatranit, pen'ca si-a salutat vecina, la 9 a.m. in dimineata insorita, cu un politicos "Buna seara!" De imbatranit, asta e. Citim "Arta de a te pregati pentru varsta a treia", de Riemann Fritz si gata.

Dar...
Io mi-am sters tacticoasa cizmulitele pe presul de la I/O in bloc, cand ieseam din bloc, adica paraseam incinta si ieseam in noroi, dupa care am stat bosumflata o saptamana, am cautat in DSM4 semnele de nebunie si n-as fi iesit din impas, daca prof. Iosif, specialist in "Psihologia muncii" nu mi-ar fi spus ca e ceva normal in cazul in care "campul constiintei e foarte incarcat", intrand in categoria lapsusurilor, actelor ratate, etc.

PS: Prietena mea m-a intrebat cum e cartea, c-ar citi-o si ea. I-am spus ca e interesanta, dar am citit doar primele 30 de pagini, ca mai departe parca nu mi se potriveste... :)

Shit! I’m in trouble now!


O documentare serioasa si amanuntita despre CS o gasiti pe stiriit.ro.

Se spune ca nu esti calculatorist daca in pauza faci altceva decat o repriza de shooting si nu te plangi si-n somn: 'Shit! I’m in trouble now!' :)

O cronica completa despre Counter Strike, marca iOAN!

Si o coloana sonora pe masura: Concentric cu Epsilon Minus

Keep calm...la Curtea Suprema

Personal, daca nu mi-ar placea munca pe care trebuie s-o fac, probabil as percepe-o ca pe-o corvoada. Deunazi, X, imi spunea ca-mi impartaseste acelesi opinii. De aceea X, intamplator calculatorist ca si mine, a fost foarte mirat de calificativul primit, BINE, considerandu-l subiectiv si nemotivat profesional. Intalnindu-ma deunazi cu X pe holurile fabricii si schimband doua vorbe, mi-a spus ca a contestat calificativul si a ajuns chiar la…Tribunal! O-la-la…dar ai timp si nu renunti atunci ca ai dreptate, i-am strecuratMai multe nu am vrut sa aflu, ce-a hotarat justitia, bla, bla…


Dar m-am gandit ca aflandu-ma in locul lui X, constrans sa-si apere dreptatea intr-o institutie care EA insasi e menita sa lupte pentru dreptate, si in conditiile in care prin intamplare X ar fi avut castig de cauza macar intr-una din instantele la care a apelat…poate ca mi-as fi dorit sa nu castig…pentru linistea mea si a catorva oameni apropiati care au ales sa ramana si sa traiasca cu bune si rele in aceasta tara, pe acest pamant din care cum spune neica Tudor, primavara, "Isi scot stramosii degetele-afara/ De ghiocei,de crini,de toporasi...". In ce loc din lume, sub cerul asta, ai putea simti aceste versuri la fel ca aici?


Dar, din pacate, realitatea e alta. X a castigat. Cu ce ochi as putea privi viitorul in locul lui X? Macar aveam linistea ca X e un pic mai zapacit si exagereaza uneori…Probabil ca mi-as fi spus in gand, dar dandu-i dreptate pe fata, ca asa e el, exagereaza un pic, in rest ...un baiat bun. Dar X n-a mintit si n-a gresit. Cel putin (si) de data asta. Si asta este foarte grav pentru noi, ceilalti din jur. E un semn rau.


Pana atunci ce sa fac? Sa stau linistita, c-au mai patit-o si altii? Sau poate e nevoie de mai mult?


Supreme Court, de pe Keep Calm, 2009...


Trupa de joi - Wumpscut

Emotie, istorie, haleala...

Istanbul, un oras al dualitatii, la fel ca si oamenii lui. Imprastiat pe doua continente, Asia si Europa, avand un nume care ne trezea teama dar si interes, cel putin cand eram elevi, la lectiile de istorie, initial Bizant, apoi Constantinopol, azi Istanbul. Apoi istoria incarcata a acestui oras, capitala pe rand a Imperiului Roman de Rasarit, dar si a Imperiului Otoman.

Dar cea mai puternica dovada a dualitatii sale este aceea ca acest loc din lume, a putut fi centru al Ortodoxismului si mai apoi al Islamului. Si ma opresc aici.

Nu incerc o descriere a orasului, nici un "must see" intr-o eventuala vacanta, dar o sa ma opresc asupra unui loc, parca inadins asezat intre cele 2 cladiri simbol ale orasului, Hagia Sofia si Moscheea Albastra. E vorba de o basilica subterana, locul de aprovizionare cu apa, secole de-a randul, pentru locuitorii orasului, numit Basilica Cisterna. Dupa cele peste 50 de trepte pe care trebuie sa le cobori pentru a ajunge la coloanele ce se inalta din apa, dupa ce iti spargi blitzul in lumina rosietica din fundul pamantului, esti invitat s-o privesti pe Medusa. Obosit, poate si ignorant, uiti legenda ei si-ncepi sa fotografiezi imaginea fetei pe jumatate cuprinsa de apa. Nici macar nu-ti mai pui intrebarea daca pozitionarea restaurantului subteran, imediat la iesire, dupa locul in care d-ra incearca sa-ti capteze privirea nu e inca o strategie de marketing, pentru ca ametit sau cel putin tulburat, sa simti nevoia sa te asezi la una din mesele restaurantului cochet si sa comanzi cel putin o cafea, acolo, la o masa de la care sa continui s-o privesti pe Medusa...

Afara, orbit de lumina (crezi tu...) iti amintesti cateva lucruri despre care nu se vorbeste prea mult. De ex. cati domnitori romani au trecut prin Istanbul si cati au revenit cu capul "pe umeri"? Incerci sa alungi o picla nevazuta de pe ochi si, intr-un final, iti amintesti ceea ce nu trebuia sa faci. S-o privesti pe Medusa.

(...Legenda spune ca privirile Meduzei, singura muritoare dintre cele trei surori Gorgone, puteau transforma in piatra pe oricine indraznea sa o priveasca...)

Strategie de marketing, rea vointa, parapsihologie? La mine Medusa a avut un singur efect. Am pus lumea pe jar la 3 a.m., cand toata turcimea doarme, ca sa mananc kebab. Un turc care facea curat pe mesele de la un restaurant din P-ta Centrala a Orasului Vechi, mi-a adus cel mai gustos kebab pe care l-am mancat vreodata. Sa nu va ganditi ca are vreo legatura cu ce mancam noi aici si se numeste kebab.

Emotie, istorie, mancare...in cateva cuvinte, Istanbulul! :)

Medusa? Un bolovan intr-o balta...

Ziua Ortodoxiei

sursa: www.ortodoxiatinerilor.ro

Luata cu treburile marunte, uitam sa amintesc ca azi, calendarul crestinilor ortodocsi sarbatoreste Duminica Ortodoxiei, zi in care oamenii isi cinstesc icoanele, iesind pe strazi, in procesiuni in care isi poarta icoanele in maini.

Cititi mai multe la un blogger mai putin pacatos, aici.

Antidot la vecini galagiosi

Si totusi antidotul exista... :)))))))))))))))



Sau cum functioneaza chestia cu "cui pe cui pe scoate"...

Fetisuri de p-ta iancului

V-ati imaginat o familie obisnuita alcatuita dintr-un el, o ea si niste progenituri dar care toti, dar absolut toti umbla de dimineata pana seara si de noaptea pana-n zori incaltati in pantofi/bocanci military, tropaind de la un capat la altul al casei? Daca nu, o sa va spun unde-i gasiti. In apartamentul de deasupra mea. Am luat in calcul toate posibilitatile si le-am aplicat pe rand: un carucior de copil mic care se activeaza singur, un copil mic care se baga in pantofii maica-sii si tropaie toata ziua de foame, de sete, ca-i e dor de codru’ verde…O persoana cu fetisuri si/sau idei perverse care-si pune o pereche de pantofi cu tocuri in maini si una in picioare si umbla-n patru labe de la un capat la altul al casei…


Am incercat apoi antidoturi: o negociere, un dialog, muzica, metoda pensionarilor - batutul in calorifer, metoda gospodinelor - batutul cu coada maturii in tavan…Nimic si nimeni nu le poate opri avantul mersului in pantofi de la un capat la altul al casei, 24 din 24 si 7 din 7.


Si sunt lucruri in viata despre care stii cu siguranta ca nu se vor schimba niciodata…exact ca resemnatul ciobanel din Miorita. Desigur, exista si Vitoria Lipan, o sa spuneti. Vax, m-am plictisit de roluri d-astea de justitiar, negociator sau psiholog. Nu ma plateste nimeni nici pentru consiliere, nici pentru mama Omida, nici pentru intelepciunea de a fi mai bun, mai tolerant, mai empatic.


B...i cu iz de HR office (human resources) asezonate cu un zambet cald si o galeata de laturi pe care trebuie sa le inghiti la nesfarsit. Ma duc peste ei…Pana nu incepe “The Great Depression”


Retelele de socializare - canal alternativ de comunicare


Până la sfârşitul anului, nu va mai fi ceva ieşit din comun să ai pagină pe Facebook sau chiar să faci o aplicaţie pe FB pentru businessul tău.(Costi Teleman, manager general, Zumzi)

Advertiserii de pe aceste ­­site-uri realizează că în reţelele sociale se poate face un marketing foarte eficient, cu preţuri foarte mici.(Călin Rotăruş, managing director, ARBO Interactive)

Sursa: capital.ro

(Birzoi, se vede ca ai exercitiu; ai scris ca un cunoscator practicant! Felicitari!)

Shopping list

Dialog inainte de a merge la magazinul "de facut cumparaturi" :

- Ce mai e de cumparat?
- Cam asta...(O mina intinde o lista...)
- !!
?? Atat?
- S'-un mop si niste lapte de cafea!
- Oke.
Si anticipat: "Pofta buna!" :(

Ziua Verde fail...

Pentru azi am pregatit o zi speciala. Ziua fara Internet, TV, computere, pda-uri si alte dispozitive si echipamente telecom prin casa. Mi-am setat telefonul doar pe functia pentru care a fost creat, aceea de a permite convorbirea de la distanta, intre 2 persoane: no bluetooth, no infrared, no wireless. Zis si facut. Am dat log off civilizatiei. Back to nature. Si am dormit bustean 10 ore. Pe la 11 mi-am luat telefonul meu smart sa-i dau log off si cucoanei care-mi curma somnul dimineata asa: “Hallo! Today it’s windy and 3 C degree…bla, bla”. Cu un sentiment de satisfactie pentru cruzimile facute (uciderea oricarei urme de IT&C in proximitatea mea) ca un vanator sadic ce-si evalueaza prada, aruncam o ultima privire spre modul in care micul monstru Nokia E63, ar fi gasit reteaua WLAN, daca nu as dezactivat-o, aceea din casa, un SpeedTouch bunicel de la Romtelecom.

Pentru ca azi este Ziua Verde, v-am zis doar...


Credeti? Micul monstru smart mi-a gasit ca un caine credincios cel putin 10 WLAN-uri (default, sorinel, bibanu’, gateway 45, FreeSpot45, etc.) din care cel putin 4 nu cer niciun fel de cheie, ca sa te conectezi in hotspot…!!??


Cineva imi spunea ca in cazul unui atac nuclear masiv, singurii supravietuitori ar fi gandacii, care au o putere extraordinara de regenerare.


Internetul s-a dezvoltat din Arpanet, retea proiectata de Advanced Research Projects Agency (USA – Departamantul Apararii) sa reziste unui atac atomic, caz in care informatia sa poata fi trimisa pe rute alternative. Se-ntampla in anii ’60.


Sesizati ceva asemanari?



Noutati de la nemti - GREPOLIS



Un joc de strategie pentru care, cu siguranta, sefii nu va vor certa.
Mai ales cand vi-l prezinta iOAN.
Dar mai bine ia sapati voi pe-aici!

Un regat pentr-un "turn off"

Da, cum sa nu acceptam binefacerile tehnologiilor TIC? Desigur ca ne place sa si socializam. Unii e rai si ignoranti si bate campii cu “efectele perverse” ale noilor tehnologii in teze de doctorat, cercetari stiintifice sau doar la un pahar de vorba. Mie nu mi-a fost teama decat de momentul cand n-o sa mai simtim nevoia sa iesim la aer. Sau cand, pentru a-l saluta pe cel din camera vecina, ii vom da un SMS sau un Buzz pe mess. Stiam ca va veni. Si nici n-a fost nevoie sa-mi fortez imaginatia.


Altii isi vor viata inapoi. Ii privim ca pe tipul in halat din reclama de la Altex. Ii compatim. Altii spun transant: monitorizare. Eu ce sa zic? Ca simplu cetatean, beneficiar, cu drepturi de user banal. Eu zic asa: o masura e bine venita in toate. La inceput a fost chatul . Il deschideam cu un discret sentiment de vinovatie. Se petrecea pe la finele deceniului trecut. Apoi informatia a explodat. Si lumea odata cu ea. A aparut, nu stiu de unde, Twitter. Cineva imi spunea ca pur-si simplu nu se poate abtine. “Ma duc la WC si postez si de-acolo. Daca nu intru, mi-e rau”. Si stiu, din pacate, ca nu exagereaza deloc. Pe partea de socializare, cu interfata accesibila, ne foreaza atrag puternic Netlog si Hi5. Cu un simplu click, neatenta, am activat legaura Netlog-Twitter. Dupa o luna, cand am intrat, am vazut ca tot ce postam pe Twitter, se-afisa cu litere mari si rosii in fereasta de la Netlog. Pastele ma-sii. Sa-i mai spui sefului ca ti-a fost rau si-ai ascultat toata ziua Metallica. Shit happens! :)

A mai trecut un timp si-a plusat Google. Adica ce noi suntem mai prosti? Asa se face ca intr-o dimineata friguroasa de iarna ne-am incalzit cu un BUZZ multicolor de la Google Buzz. Somnoroasa i-am dat “get” si-asta a fost. Viata falauingilor si a falaorsilor a-nceput sa curga in fereastra noastra de Gmail. Am rezistat eroic TREI zile pana cand am hotarat sa renunt. Da’ ce credeti c-a fost usor? Am setat turn off din optiuni si… nimic. Am sunat un prieten, am dat sfoara-n tara. Un regat sa ma scape cineva de belea. “Da’ ce crezi ca e asa usor?”, mi-a explicat un profesionist. Mai intai trebuia sa le dau cu tifla la toti din lista, o intreaga aventura… Buzz-ul a cedat dupa 3 zile.

Mare amatoare de muzica, intru acum cateva zile pe contul de la Trilulilu. Stupoare! S-au socializat si astia. Trebuie sa cauti cu grija si sa setezi la confidentialitate, daca vrei sa nu stie toata lumea ce-ai ascultat, ce-au upload-at si unde te-ai scarpinat. Facebook mi se pare rezonabil, decent. Daca vrei sa versi, versi. Nu te obliga. La fel, Youtube. Daca este asa… Si lucrurile nu se opresc aici. Va garantez. Chiar ma-ntebam mai ieri, n-a auzit nimeni de vreo facilitate la LinkedIn? J)


In fine...Ce mult imi place cand nu sunt singura. Intodeauna mi-a placut lucrul in echipa…Asta apropo de faptul ca pt. o fractiune de secunda pointeru’ de la mouse a plecat undeva, in sus…Un mouse cu personalitate! Dar sa nu ma credeti. O fantezie de-a mea… ;


Aglomeratie...

Fiind copil...

Nu stiu altii cum sunt, dar eu am fost un copil tare rau. Nu era zi de la Dumnezeu sa nu-mi chinuiesc parintii si tovarasii de joaca. Cum am intrat la liceu, am amutit. Odata cu apendicu’ cred ca mi-au scos si limba. Ma scotea la tabla sa zic fabula cu boul, ma faceam foc si uitam tot. Sfarseam prin a-i cere profului sa ma lase naiba-n pace si ieseam afara alergand. Si tot asa.

A venit apoi vremea copiutelor. Aveau colegii mei fel de fel de metode: fisute pe sub curele, prin buzunare, sub tiv la fuste. Am incercat si io odata. M-am inrosit, m-am ridicat si i-am zis profei ca nu ma pot calma pentru ca am o carte in banca. Si-am iesit. Da’ m-a iertat. Eram comandanta cu snur galben, adica de clasa (sau detasament), apoi mi-au dat snur albastru, comandanta de unitate. Imi mai aduc aminte ca am avut pe rand si snururi rosii, bleo…era si snurul alb, dar nu-mi aduc aminte ce era cu el. Parca d-ala n-am avut, pe vremea pionieratului meu. Chiar imi placea sa raspund pentru tampeniile altora? Jumatate din timp eram pe la casele “elevilor problema”. La unul d-asta am fumat si prima tigara. In clasa a 5-a. Era tipul care ulterior a devenit si cel mai bun amic. Adica in pauza, eu stam la parole cu oaia neagra a clasei, care de regula era corigent, repetent, antisocial sau provenit din familie cu probleme. Faina prietenie.

Nu stiu ce era in capul meu. Cred ca daca am translata la momentul actual timpurile alea, nu mi-as dori decat sa-mi traiesc si io copilaria, adolescenta, tineretea…Ca tot individul normal. Dar sa revin. De mica aveam un spirit justitiar iesit din comun. Eram cunoscuta pe o raza de... 5 blocuri. Nu stiu ce-a mai facut Primarul pe-acolo, dar pe vremuri, era o zona frumoasa acolo, in Berceni. Drumul Gazarului, copaci, verdeata, etc.

Da' de ce spun ca eram un copil rau? Pai eram. Ai mei se obisnuisera sa fie sunati la serviciu si sa li se spuna ca ba mi-am spart arcada intrand cu capul in leaganul unuia prin curte, ba i-am rupt mina unui vecin care n-a vrut sa se dea jos de la bara de batut covoare ca mi se sculase mie sa “fac ca Nadia” la paralele. Judecand retrospectiv, realizez ca eram totusi un copil cu o agresivitate in limite normale pentru diferitele etape ale vietii. Apoi mai constatat ca actiunile mele in forta erau orientate spre oameni, spre copii, in timp ce animalele, mustele, bondarii, fluturii si omidele aveau regim privilegiat. Mai rau era cand o luam eu in freza. Am avut pe rand mana rupta, capul spart in 3 locuri, ata, ace, copci. Un intreg arsenal medical am in corp. Intr-o glezna am avut colturile de la baza unei sticle sparte pe la jumatate, ce mi-au intrat printr-o parte si-au iesit prin ailalta, iar cu piciorul drept am plecat la plimbare cu un gard metalic infasurat cu sirma ghimpata. Si-am mers ceva, impreuna…pana la spital. Deci am fost un copil rau.

Shooting the sitting duck?



Cineva
m-a intrebat de ce nu dorm la ora aia. Nu-mi era clar un vers din clipul pe care l-a postat, ceva cu "shooting the sitting duck". Intr-un final am apelat "Google". Cam asta am gasit! Sa fie o metafora a relatiei tensionate intre "presari" si "piari"?! :)

telecom, media & gadget: Londra, cu ghinion pentru RCS&RDS. Din nou

telecom, media & gadget: Londra, cu ghinion pentru RCS&RDS. Din nou

Azi ca si ieri...

Acum sa nu credeti ca a fost vreodata altfel. Mi-aduc aminte cum iesisem la o plimbare prin centru prin tineretile mele si cam cu 50 m inainte de parculetul dinspre Coltei, s-a ivit o groapa in trotuoar cam de 2 x 2 m si cam de-un cap peste mine, in care... am cazut. Acum, ori ca eram io prea distrata, ori ca nu aveam okelarii la mine, ori ca se lasase intunericul brusc, nu stiu cum am ajuns acolo. Dar stiu ca m-am speriat groaznic cand vedeam ca nu pot iesi (era chiar ca o groapa d-aia). Si mai grav e faptul ca nu avea cine ma auzi, caci insotitorul meu n-a realizat ca lipseste ceva/cineva decat tarziu, cam cand sa coboare scarile la metrou. Pentru cei nefamiliarizati cu zona, cam 5 min. de mers lejer...



Despre cum mai muncim sau ‘c femme...

Cu noile legi, ca bugetara cazona ce sunt, a trebuit sa fac doua drumuri la "casuta pensionarilor", pe care, in naivitatea mea o asociez inca cu un loc pe care trebuie sa-l vezi candva, daca se poate, cat mai tarziu in viata. Dincolo de usa aceasta, lucrurile stau insa…altfel. O armata de femei tinere, in putere, zdravene si bune de munca, sedeau. Sedeau si dormeau vorbeau. La fereastra, o demi-tanara se prostea copilareste (vai cat ador fazele de genul asta!): “vleau ceva dulshe…” (ah, cih, bang!). Un pic mai in laterala, tot la geam, o alta tanara, cu un inceput ferm de burtica, isi punea raspicat intrebarea: “fata sa stii ca si mie mi-e pofta de dulce…chiar oi fi?” (in gand: nu esti, esti doar grasa si lenesa!). Apropiindu-ne acum de centrul incaperii, puteam gasi o duamna mai coapta mancand un baton de Lion si rasfoind o revista (de pregatire si perfectionare profesionala, in mod categoric...)

In cele 15 minute petrecute in incinta, singura femeie care muncea, o femeie mai in varsta si slaba avea masa plina de cutii de doasare si in timp ce rezolva clientii, manca dintr-un sandvis si ea. Cea de langa, si ma opresc aci, avea o alta sarcina: se rastea la cei ce indrazneau sa deschida usa, cerandu-le sa astepte pe hol, ca sunt ocupate, ce naiba!!?? (afara nu mai era nimeni, inainte iesise un singur tip).

Duamnele aveau pe mese statii si echipamente de tehnica de calcul de tip IBM. D-aia zic uneori, ca poate au si unii dreptate. La munca mai fetelor ca va-ngrasati! In 5 zile de asa ceva, eu cred ca as lua 10 kile.

Si totusi mi-a ramas in minte imaginea tinerei cu plete brune, aflata poate la varsta iubirilor dar si a deceptiilor, privind absenta la pestisorul zglobiu din scrin-seivaru' unei cunoscuta tema de Vindoze. Era prea tanara. Prea tanara sa faca ceva. Sau poate dormea…

Too young, de pe Buried Again, Colony 5




Despe incredere: Trust you



Cam asa suna Colony 5, live! Trust them!

CONCURS: eGazduireWeb te trimite la concertul AC/DC

"Ce aveti de facut: Sa scrieti pe blogul dvs. un articol care sa aiba ca tema industria de gazduire web. Puteti in acelasi timp sa prezentati serviciile de gazduire web oferite de eGazduireWeb.ro. Trebuie sa includeti in articol doua linkuri “gazduire web” catre http://www.egazduireweb.ro. La sfarsitul articolului trebuie sa mentionati: Particip la concursul "eGazduireWeb te trimite la concertul AC/DC".

Amanunte: pe egazduireweb.ro si la iOAN
(valabil pana pe 1 martie; concertul pe 16 mai; ar mai fi ceva timp!)

BAFTA!

Trupa saptamanii: Colony 5

Colony 5, Before i'll give in, before i'll die...

Haplea

URLu' ma-sii! (si nu numai...)

Magul face un articol de zile mari azi. Despre "imbunatatirile" aduse lui Facebook (v-ati lovit de ele, nu?), despre utilizatorii hardcore (io le-as zice porn) de social media, dar mai ales despre utilizatorii de Internet care introduc URLu' (sau ce-a mai ramas din el) direct in dreptunghiul de la Google! :))

Citeste aici

Vlog cu iOAN

El s-a tinut de cuvant, zice ca se va tine de vlog, dar propuneti teme, subiecte, intrebari pe IT, gadgeturi, new media, web design&stuff... si nu numai! ;)

Veti gasi raspunsurile, fie la el pe blog, fie pe site-urile la care scrie, scrie, scrie...

Break a leg!

Flux PROTV

Fetelor, putina atentie! Unde va e mintea?! :))

La video...

Cu toata malitiozitatea pe care o avem in sange unii dintre noi, vom recunoaste ca totusi am recuperat enorm. Faptul ca avem Internet la sate, ca notiunile de chat, telnet, ftp, plata online etc. devin, macar intuitiv, decelabile de un numar din ce in ce mai mare de oameni si dintr-un evantai de varste din ce in ce mai amplu, spune ceva.

Mi-aduc aminte de vremea cand generatia mea savura filmele nou aparute dintr-o caseta video. Nu erau pe-atunci cdrom, dvd-roame, hdd externe sau alte memorii d-astea fistichii, cu atat mai putin playere pentru ele. Si-uite asa ne uitam la…Video. Aparuse Titanic (autor, acelasi Cameron al Avatarului, in zilele noastre). Eram innebunita sa-l vad pe Leo si urmaream cu sufletul la gura imaginile. Caseta mi-o daruise un prieten care inregistrase filmul in…sala de cinema.

Deci va-nchipuiti ce calitate, ce senzatii, ce apelative, ce timpuri imperative pe-acolo : « Pup-o ba! Da-i la gioale, frate! cand se bateau baietii pe Kate, remember? etc. ». Rabdarea mea s-a sfarsit cand, inainte de mometul T de pe bord, (in spuma si valul marii) o matahala grasa din sala, de prin primele randuri cred, dupa cum se proiecta, se ridica si se lateste pe tot ecranul, in forma aceleiasi litere T. Prima reactie a fost una de panica (nu stiam ce se-ntampla, au inchis astia curentul, vine potopul, am fost atacati de o banda de africani) e din film, din casa, de-afara, aratarea, apoi am izbucnit in ris si-am aruncat caseta la gunoi.

Cat despre popcorns si cocacola, tuica si seminte, frate! :)

Bafta Unirea!

Nu stiu daca am apucat sa va spun aci ca orasul copilariei mele este Urziceni. Desi m-am nascut la Bucuresti, intervalul 0-8 ani l-am trait pe undeva intre Sabareni si Manasia, intr-o localitate care la vremea aceea impropriu se numea oras si despre care nu-mi mai amintesc nimic, in afara de faptul ca distractia cea mai mare a noastra, a copiilor pe-atunci, era sa batem Urzicenii de la un cap la altul si sa...fluieram. Si nu cred ca ne lua mai mult de-o ora. In rest, ne mai gaseau ai nostri parinti cand veneau de la munca prin gara (stiu cum am plecat intr-o zi in "tarile calde" impreuna cu prietena mea, aveam 4 ani) sau prin vita de vie de la Manasia, de unde, pe atunci, se scoatea cel mai bun vin din partea asta de tara. Azi, Urzicenii au alta rezonanta si alte asocieri.

Sa nu uitam sa bifam in agenda ziua de 18 februarie cand campioana noastra, Unirea se-ntalneste in tur cu FC Liverpool, in Europa League, pe terenul englezilor. Sa le uram succes baietilor si sa nu uitam ca-i asteapta in optimi una din alte doua rivale: OSC Lille sau Fenerbahce Istanbul. Pentru mine, om din zona, emotiile sunt duble! Bafta!

Just words...

Alergam, ne uitam des la ceas, in statii sau pe holuri ne plimbam nervosi, mereu in goana cu timpul…Trecem pe langa oameni, nu-i privim, doar absenti, n-avem timp cu gandul la cosul zilnic, facturi, job, criza, ambitii personale. Suntem facuti sa ne asumam greutati, sa le gasim, sa le inventam eventual. Intr-o carticica despre zodii si zodiace se spune ca leii sunt performeri in a-si atrage necazuri, adica munci, sarcini, responsabilitati. Chiar si intr-o zi libera avem deadline-uri de genul: Not to forget to… sa dorm, sa-l mangai pe Vasile sau sa…Daca ies din tiparul agendei, ma incarc cu sentimente de vinovatie si zac. Ritualul e ca dansul unui carusel: iar ceasul, iar metroul, viscolul sau baltile orasului, injuraturile de rigoare aduse edililor, orizontul vacantei. Si tot asa…Pana intr-o zi cand, in drum spre casa, intr-o zi senina, se-ntampla ceva…Ceva care ne opreste din goana nebuna, care ne face sa ne gandim un pic, sa uitam de deadline&stuff…

Treaceam prin fata sediului Ministerului Agriculturii, cladirea impozanta din P-ta Universitatii, pe langa care trec zilnic in drum spre statia de autobuz. Un cuplu de britanici, un el si o ea (din fericire!) fixau insistent blitz-urile aparatelor de fotografiat (momente minunate din vacanta) pe ornamentele si turnuletele laterale ce impodobesc palatul exclamand repetat: "gorgeaus…”. Un sentiment de jena m-a urmarit pana acasa. Mi-am dat seama ca am trecut poate de mii de ori prin fata acestei cladiri si nu am observat niciodata maretia si frumusetea ei. Pana spre seara lucrurile s-au agravat: mi-am dat seama ca stiu mult mai bine Budapesta, Viena, Praga etc. si alte locuri pe care am apucat sa le vad pana la varsta asta, dar nu-mi stiu orasul in care m-am nascut. Poate doar din cuvinte…

Madam Sarah la munca...

io sa dau zapada??!!

No more BUZZ!

Noua "facilitate" Buzz de la Google, m-a scos rapid din pepeni. Poate e pentru persoane mai tinere sau... mai in varsta! :)

Fara doar si poate faptul ca intre a urmari mult-laudatul si premiatul Crash pe TVR1 (Terapie prin soc - James Spader, Holly Hunter, Rosanna Arquette, cu David Cronenberg regie si scenografie, premii Cannes, Genie, montaj, imagine, etc. in care niste morbizi traiesc mai intens dupa ce trec sau urmaresc accidente in care masinile, ca si oasele le-au fost facute praf si care mi-a demonstrat ca ori n-am inteles nimic din 5 ani de psihologie, ori sunt retardata magna cum laude) si dezactivarea lui Buzz, alegerea celei din urma mi s-a parut mai utila, poate parea o anomalie sau o dovada a ipotezei avansate in partea a doua a parantezei. Io tot ma bucur, macar am scapat de Buzz! :))

V-am spus eu ca gresesc cand deschid televizorul. Asta trebuie folosit doar cand vrei sa adormi , sa-l pacalesti pe Vasile ca vine bau-bau sau sa-i acoperi pe vecini cand iau inalte si/sau folosesc bormasini...

Ca sa nu va mai chinuiti, vezi poza:


hi5 fail...in lift!

Da nu-i dau drepturi de autor lui zoso pt titlu...ca asta nu-i in lift! :)

(de fapt imi testam jucaria, un Nokia E63 pe care vreau sa-l adopt, ca mama iubitoare ce sunt...dar mai intai sa vad ce poate...testing...)

Fiecare cu muzica pe care o merita...

Astea sunt acele vremuri despre care se spune ca sunt "cainesti". Se mai spune insa ca sunt timpuri in care sa nu lasi niciun caine afara. Cainii mei sunt afara, singuri, nemancati de o saptamana. Batrana Corina s-ar putea sa fie acoperita de zapada. Mai nou, am aflat ca pe tronsonul Titu-Costesti-Gaesti nu se circula... nu se aude nicio masina pe deal. Dumnezeu s-a suparat pe noi. Suntem rai, egoisti, ne dam la gioale in piata mare. Oare ce-ar mai trebui sa facem, ca Dumnezeu sa-si ia definitiv ochii de la noi?! Cred ca...numic. Poate niste etnobotanice cu vodka, direct in vena...

Sa nu-mi spuneti ca ati vrut alta muzica! Nu va cred!
X-Fusion, Human Consistency



Avatarurile unei gaini...stresate

Sunt multe lucruri, fenomene, evenimente, etc. pe care nu le-am inteles in viata asta, dar am mers inainte. De data asta, nu pot. Nu pot sa-nteleg cum poate psihismul unei gaini sa fie afectat intr-atat incat sa devina o “gaina stresata”. Stres, fumat, alimentatie nesanatoasa, stil de viata? Sau poate lipsa de miscare? Stiti, macar 30 minute pe zi, pentru o viata sanatoasa. Chiar nu stiu.

Ultima gaselnita a unui studiu ne anunta clar: “Mancam oua stresate!”, provenite de la gaini stresate. Din prezenta subtire la orele de “Stres si psihosomatica” (profa, inteleapta, ne-a ghicit pe fiecare pe ce linie mergem si ne-a lasat in drumul nostru, cu conditia ca macar pentru examen sa ne pregatim) imi amintesc ca stresul e legat de psihism, iar psihismul este specific omului. Cel putin din acest punct de vedere, sintagma “gaina stresata” pare a nu avea sens.

Mai aflam din studii ca stresul le e cauzat si de la faptul ca se-ndoapa cu pastile si stau prea putin in aer liber si foarte inghesuite. Pai daca o gaina e stresata de la lipsa de miscare in aer liber si excesul de buline, ce sa mai zic de oameni…Uite eu, sedentara 99%, agorafoba prin nascare si fan cutiute colorate (v-am povestit ca stau in farmacii ore-n sir, uitandu-ma ca la expozitie, uneori doar pentr-un paracetamol, acolo…) cam cat de stresata pot sa fiu? Dar voi?

Praga in noapte...










Umbre, povesti vechi din Middle Ages, stradute intunecate, chipuri ce ni se dezvaluie doar in noapte...Asta iti ofera o plimbare prin Orasul Vechi, la ceas de taina, intr-o companie adecvata. E timpul sa stingem luminile in orasul Marelui Castel...



Foarte util pentru "piari"

sursa: seceleanu

In vesnica competitie cu tine insuti, in meserii ca ale noastre (traiasca PR-ii!), informarea si pregatirea profesionala continua e un deziderat fundamental. Un instrument util si trendi in acelasi timp, ne este semnalat aici.

(def: imaginatie=proces psihic fundamental care ne duce departe...chiar foarte departe! :))

To be continued...


In agitatia asta universala datorata inamicului public nr. 1 la momentul actual, zapada, mi-am tras un pic sufletul, mi-am dat sapca peste cap (“ca militienii”, o sa ziceti) si mi-am zis: “Stai asa, ca io n-am nimic cu zapada, mie-mi plac si troinele si viscolul, inotul prin nameti, atunci cand vin la timpul lor.”Aha, esti masochista, ar zice unii. Ca e masochism sau nu, nu stiu, dar nici nu ma intereseaza.


Pentru ca tot aci, va spuneam candva, cum muscoiul ce se agita prin camera, imi devenise “tovaras”. “Da’ tu nu vezi musca aia?” ma-ntreba suparata bunica-mea. Acum, ca biziitul devenise o obisnuinta pentru urechea mea, asigurand o continuitate in ceea ce priveste conditiile de mediu in care imi desfasuram o activitate sau alta, sau ca simteam io ca nu sunt singura in camera mare din casa bunicii, iar nu stiu. Dar nici asta nu ma intereseaza.

Se mai zice in carti (de psihologie) ca trebuie sa-ti reconstitui mediul ca sa ai continuitate intr-o activitate pe care o desfasori. Mirati oarecum de teorema asta, chiar l-am intrebat pe profesor: ”Si daca am invatat pentru un examen beat fiind, dupa o petrecere, am obtine o nota mai mare, in sensul ca ne-am aminti mai bine ce am invatat, daca si la examen am fi chercheliti?”. Contrar astepatarilor, raspunsul a fost unul afirmativ si cu argumente puternice dar si inedite pentru noi, studentii.


Poate ca asa si cu zapezile, asa si cu muscanul din camera inalta. Masochism? Continuitate? Singuratate? Nu stiu, dar nici nu-mi pasa.


Si apropos! Primul meu examen ca studinte, a fost la filosofie. Am avut doar o noapte. Si aia dupa o intalnire intre “seralisti”, cand toti ne-asezam in jurul mesei de la “Carul cu bere”, ne scotoceam prin buzunare si puneam pe masa tot ce-aveam: bani, tigari. Apoi chemam chelnerul si comandam bere de toti banii. Am intrat prima la examen. Am luat 10. Apoi am plecat. M-am dus sa ma culc. Colegii mi-au spus ca s-a mai dat un 9. In rest, ne-a trecut pe toti…



update intrebator: Credeti ca e o prostie/rusine sa-ti placa zapada asa ca in copilarie, cand totul in jur nu mai are demult, nimic din farmecul varstei de altadata? Intrebarea chiar merita lansata in piata mare. Sa se mire lumea de raspunsurile unora!

Reduceri de la Valentin


Zapada stralucea, ningea frumos si calm, autobuzul era aproape gol. M-am asezat pe scaun si mi-am dat seama ca trebuie sa fac ceva. Poate daca ar fi fost zi, m-as fi uitat la oameni (desi am de regula un comportament sociopat, introvert, privesc la propriu, in geamul de la metrou chiar si intre statii...you know that guys...). Scotocesc prin geanta si gasesc un ziar: Ring sau "The Ring" daca e sa facem o analogie cu un alt masterpiece. Il despaturesc si printre titlurile inzapezite, imi scapa ochii prin josul paginii pe niste reclame. Privind fotografia, un val de pasiune "ma trece" cand imi amintesc ca vine, vine, vine... Valentin Day si vine repede si nu stiu unde sa ma mai bag anul asta, ca vad c-a luat-o din pripa. In fine, revenind la reclama, desi terminai deja presa in diagonala, o imposibila asociere de termeni si sensuri imi ridica un al doilea val de curiozitate; reducerea de 50% la hemoroizi&fisuri...&stuff, cu ocazia zilei de Sfantul Valentin. Acum ma gandesc ca poate acest sfant (exista?), o fi fost canonizat pentru un anume gen de suferinte...Oare? Sa-mi ierte ignoranta atunci.

Deocamdata pazea, ca vine iar St. Valentine!

Pisi e Clever

Asta asteptam demult! Deci era adevarat ce banuiam tot demult... :)
update: care n-aveti inca, va puteti cumpara cate o pisica... da bine conform studiului! ;)

Ce sa mai facem si noi...


sursa: www.220.ro

Trebuie sa-ti lipseasca o doaga sa-i faci asa ceva...

Trupa zilei: Crematory



"Don't tell me how strong you are
As strong as a child
A child with no dreams
..."

Foarte pe scurt despre APIA: Crematory!

Dupa aflarea noutatilor in tehnologia de accesare a compensatiilor pentru micul fermier, de la APIA, am dat un telefon pentru informatii.

"Am o matusa mai in varsta, la tara, nu are computer, stiti la ei sapa e sfanta... cum vor proceda?"/"Sigur au ei un nepot, o nepoata care se pricepe..."

Q.E.D. (daca mai era ceva de demonstrat)

Pentru ceilalti:
Crematory (ceva despre "believe in nothing...")

"abbot, castellana, accion, etc"+ CONCURS!

Colega Drace, a luat lectii de catalana dar si de poezie...
"abbot, castellana, accion, plant, adequa, caser, m, porcelanosa, neinver, green, 40, ing, yoigo, vips, etc, nume bizare decorând monştri betonaţi de-amp... pe de-a lungul autostrăzii, numai culorile decriptau, vag, din şirul de litere voltaice ce se succedau rapid în lumina estompată, roşii, albe, verzi, albastre, oranj: stop, liber, cald, atenţie, gingaş... pericol, pericol din nou. Focurile strămosilor ţineau departe prădatorii peste noapte; le-au luat locul pixelii noianului de panouri publicitare scăparând atacuri de panică. Jocul de lumini impregna alungită peste vitrinele de la parter, reflexia unei siluete în tricou negru cu craniu... un fluture de noapte, hmm, un fluture de noapte cu cap de mort!"

Stop, stop... totul pana la "focurile stramosilor". Ce-ai cu ei?
Nu-mi pot reprima o intrebare totusi: iei vitamine? :))

ps1: Bonus o super melodie, cu o super trupa, tovarasi de-ai lui, pe care va invit s-o ascultati dvs., aici.

ps2: De pe plaiuri mioritice nu pot decat sa-i tin isonul cu-ale mele: Crematory, In my hands


Concurs: Uitandu-ma mai atent la vocal, nu pot sa-mi reprim o alta intrebare, ocazie cu care lansez si un concurs: cu cine seamana el oare mai bine, din vremurile lor de glorie?

Cu:
1. Eftimie
2. Barzoi
3. Seceleanu
4. Radescu

Nu ma puneti in situatia delicata de a va spune io... Deci?
:)))))

Legea lui Moore


Legea lui Moore (numarul tranzistorilor ce pot fi plasati pe un circuit integrat creste exponential, dublandu-se aproximativ la fiecare 2 ani) desi formulata in 1965, adevarata oricand...

(In cuvinte simple, in IT, se-ntampla o revolutie - viteza proc., volum memorie, rezolutia foto, etc... la cca. 18 luni)

Zapada calda...

Am avut atata zapada in acest an, incat prin jur am inceput s-aud, mai intai cu o ureche, apoi din toate partile: “Sa vina vara aia odata ca m-am saturat de frig!” Adevarul e ca , daca am fi avut o iarna caldutza, in regim demi-mediteranean (asa cum avem verile in ultimul timp) as fi auzit asa: “Unde sunt zapezile de altadata?”. In fine…

Zapada are pentru mine un alt sens. Si mai ales zapada aia, de la tara, curata, alba asternuta peste tot campul. Imi da un sentiment de liniste, siguranta si, paradoxal, cu tot gerul din jur, de caldura. Parca inadins a venit, cand sufletul e trist sau singur si gol. Parca-mi spune incet, numai mie, ca are grija de pamant, de noi, de cei din pamant, de-ai mei parinti, dusi prea curand, de mine…Un ciudat sentiment de liniste ma invaluie, atunci cand privesc zapada.

Sodomizarea tragico-comica a pastravului somonizat

Poate de foame, de sete sau de oboseala, privind inspre zona "PESTI" am citit "pastrav sodomizat". Neavand ochelarii de mioapa, m-am apropiat cu putina teama. Cetateanul de serviciu la galantare, impecabil in halatul alb, astepta comanda. Din acvarii imense, alti ochi de pesti ma priveau acuzator. In fine, problema mea era alta: chiar am luat-o razna? In plus, nefiind fan-atika dupa fish dishes, puteam sa-mi imaginez orice. Pe masura ce ma apropiam, necunoscutele ecuatiei se dezvaluiau pe rind. Era un pastrav din Grecia (oare ce cauta un pastrav in Grecia unde este si cald si foc si soare si...criza!? ca dovada, ce-a cautat a gasit...); apoi era un "pastrav somonizat", nu unul sodomizat(aici am spus, slava!). Pe toata bucata de traiectorie circulara printre bancurile cu gheata si pesti, cetateanul dejurnii era geana pe mine.
Probabil ca stia ca urmeaza si intrebarea finala, legata de sodomizare si/sau somonizare. Dar nu l-am intrebat nimic. Sic! Am trecut pe langa el cu aerul unui invingator, anuntandu-l tacit ca stiu despre ce este vorba aici. Ajungand la primul "goagal" am incercat sa ma lamuresc, dar a fost in zadar. In mintea mea, imi pare inca o sintagma fara sens din gama "caine pisicizat sau smantana iaurtizata". Pana la urma, ce naiba se-ntampla cu limba romana-izata?!

Noroc cu Vasile care mi-a anulat reveriile, la mirosul de peste proaspat. Mi-am adus aminte ca si el, motanul Vasile insusi, e nascut in Zodia Pestilor...Oare ce-o fi in mintea lui?

Crematory, Out of Mind de pe Infinity! Enjoy!



Colectia Massiv Person


Pe vremuri de criza, ca sa-ti castigi o paine, trebuie sa mai economisesti la material...Deci nu m-as avanta. Multa grija! Din materialul ce intra la un crac, ar putea iesi tot pantalonul. In rest, e OKe!

Si o trupa pe masura: Decoded Feedback cu Phoenix!

Madam Sarah

Despre politie, militie si nu numai...

Maestrul Sergiu Nicolaescu a acceptat un interviu deschis, liber si sincer cu Purtatorul de cuvant al Politiei Capitalei, comisarul sef Christi Ciocan, pe care va invit sa-l urmariti si dvs. Il gasiti deasemenea pe Politia TV, dar si pe paginile de Facebook si Youtube ale Politiei Capitalei, aici si aici.
Vizionare placuta!

Pont: Veti afla lucruri interesante ;)

Coltul de lectura

Numarul pe ianuarie al revistei "Politia Capitalei" e cald. Din cuprins, direct de pe coperta 1, va zambeste cel mai iubit comisar al Politiei Romane, comisarul Moldovan, aka maestrul Sergiu Nicolaescu (sau invers?). Din cuprins, interviu cu marele actor si regizor roman, alte subiecte interesante, informatii utile, etc.

Dar mai bine cititi voi versiunea electronica, aici.

Spor la lectura!