De viata, de septembrie...


De fiecare data cand cobor din autobuz in statia de acasa, am o strangere de inima: mai gasesc casuta de carton a cainelui bolnav, batran si artrozic care m-a trimis in iarna la 12 sedinta de antitetanos, antirabic and smth. Dupa ce il vad, asa intins, ca nu se mai poate ridica, ma linistesc si merg mai departe. In iarna, aveam dubii ca ne vom revedea in fiecare zi pana-n primavara. Dar cu ajutorul oamenilor din jurul chioscului cu de toate, batranul caine a trecut. De cateva zile insa, zace. Si tot de cateva zile, un alt caine sta langa el, incercand sa ne spuna tuturor celor ce trecem pe-acolo, o poveste trista...

Intrand in bloc, o lume dispare, facandu-i loc alteia, mult diferita. Imaginea pliantului infipt in clanta, ce face reclama unei anumite companii prestatoare de anumite servicii, reuseste sa-mi schimbe 100% gandurile... Nici nu stiu cum e mai bine.

La re-ve-de-re...


















Sus, pe "Dealul Cetăţii", la 1 km de sat, cetatea ţaraneasca din Saschiz, ridicata pe ruinele unei foste fortificatii romane pentru a pazi drumul care lega Rupea de Sighişoara, iti apare si dispare fantomatic, dupa curbele drumului. Trebuie sa stii de ea ca sa o cauti acolo sus si trebuie sa ai si putin noroc. Pe drumul spre Sighisoara, cetatea se zareste din unghiuri numeroase, daca stii sa o cauti; la intoarcere insa, unghiurile nu mai sunt atat de generoase, mai ca-ti vine sa dai cu basca de pamant, balmajind nespuse numai de tine auzite, jurandu-te si injurandu-te cum ca: ”Aici era domn’e, da’ ce-s nebun!?”

In fine, suntem la anul 1343, inscris pe zidul dinspre nord al cetaii, an la care 7 sate se-aduna si construiesc impreuna lucrarea. Si nu degeaba. In schimbul efortului depus, locuitorii din fiecare sat vor putea sa se adaposteasca de-acum sus, in cetate, la ceas de pericol.

Forma ovala cu o lungime cca 100 m, zidurile inalte de 7 m si cele 6 turnuri: turnul de paza, al portii, al slăninii, al preotului, al pulberii, al şcolii şi al principelui, au fost reunite printr-un drum de garda de-a lungul zidului de fortificatie. In curtea interioara se spune ca au existat două iazuri cu peste, o fantana adancă de 60-70 m din care pornea o galerie subterana spre sat.

In documentele vremii se fac deseori referiri la cetate: "În jurul cetăţii a fost săpată o cale sinuoasă pentru a facilita accesul căruţelor până pe creastă", spune Charles Bonner, publicist englez, la 1868.

Nu am reusit sa ajung pana sus, dar linistea din sat iti permitea sa auzi soaptele vantului batand in zidurile vechi, mai ales ca acolo, in ruinele de piatra e zidita o fata, pe care forta niciunor brate n-o vor mai putea scoate de-acolo. Daca ajungi pe-aici pe-nserat sau in miez de noapte si-ti iei “La revedere” cand pleci, sa nu te temi daca vei primi un raspuns din maxim 5 silabe... ai putea spune ca sunt soaptele vantului prin padurea din jur... Este salutul fecioarei zidite. Asa spune legenda... La Re-ve-de-re... Spune fata dintre ziduri. Sunt doar 5 silabe...

Tot Loganu' toarce cel mai tare! :))

Cin' sa fie?

Un rus a descoperit ca Loganu' este masina care toarce cel mai tare!

Ce sa mai facem si noi? Daca ne iubim...


Categoria: No comm.